DECIZIE nr. 810 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorKozsokar Gabor – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorTudorel Toader – judecatorMarinela Minca – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Nicolae Nick Pacurar în Dosarul nr. 3.089/P/2006 al Tribunalului Timiş – Sectia penala.La apelul nominal lipseste autorul excepţiei faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:Prin Incheierea din 16 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.089/P/2006, Tribunalul Timiş – Sectia penala a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Nicolae Nick Pacurar în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca a fost condamnat pentru infractiunea de tulburare de posesie, prevăzută şi pedepsita de art. 220 din Codul penal. Pe perioada judecatii au intervenit o serie de modificari legislative de natura să introducă principiul oficialitatii pentru aceasta fapta, fiind inlaturata posibilitatea ca plangerea penala să fie adresata direct instanţei de judecată, sau modificari care să-i permita să se prevaleze de prezumtia legitimei aparari. Asa fiind, autorul excepţiei considera ca toate aceste neregularitati pot fi convertite în vicii de neconstitutionalitate care să-l motiveze să solicite, între altele, şi completarea art. 386 din Codul de procedură penala cu un nou caz în care poate fi invocata contestaţia în anulare, şi anume eroarea judiciara.Tribunalul Timiş – Sectia penala opineaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece stabilirea procedurii care reglementeaza exercitarea acestei cai de atac extraordinare şi a cazurilor în care se poate face contestaţie în anulare împotriva unei hotărâri judecătorești definitive reprezinta o manifestare a prerogativelor constitutionale ale legiuitorului abilitat, potrivit art. 126 alin. (2) din Constitutie, sa stabileasca procedura de judecată.De asemenea, art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala nu intră în contradictie cu celelalte articole invocate în susţinerea excepţiei de neconstitutionalitate, deoarece nu prevede înfiinţarea de instante extraordinare, iar procedura de solutionare este prevăzută de lege.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei juridice, fără discriminari pe considerente arbitrare.De asemenea, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se infaptuieste, fiind de competenţa exclusiva a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătorești. Pe cale de consecinţa, în considerarea unor situaţii deosebite, legiuitorul poate institui reguli speciale de procedura, cat şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunand posibilitatea neingradita a celor interesati de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalitatile instituite de lege.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.CURTEA,examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, cu denumirea marginala "Cazurile de contestaţie în anulare", care au urmatorul continut: "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în urmatoarele cazuri:[…]c) când instanţa de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe la dosar;". … Autorul excepţiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 15 alin. (2), referitoare la principiul neretroactivitatii legii, şi ale art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea cetatenilor în faţa legii şi la suprematia legii.Ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, autorul excepţiei a înţeles să-şi extinda critica de neconstitutionalitate asupra intregului articol referitor la cazurile de contestaţie în anulare, sens în care a sustinut contrarietatea acestuia cu prevederile constitutionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), referitoare la statul de drept şi la respectarea obligatorie a Constituţiei şi a legilor, ale art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la egalitatea cetatenilor în faţa legii şi la suprematia legii, ale art. 20, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3), referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la accesul neingradit la justiţie, ale art. 23 alin. (1) şi (12), referitoare la inviolabilitatea libertatii şi aplicarea pedepselor doar în temeiul legii, ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 52 alin. (3), referitoare la raspunderea patrimoniala a statului pentru erorile judiciare, ale art. 53, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 alin. (1) şi (2), referitoare la infaptuirea justiţiei în numele legii, ale art. 126 alin. (2) şi (5), referitoare la competenţa şi procedura instanţelor de judecată şi la interzicerea infiintarii unor instante extraordinare.Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, după sesizarea instanţei de contencios constituţional, autorul excepţiei a înţeles să solicite extinderea controlului de neconstitutionalitate asupra intregului articol referitor la cazurile de contestaţie în anulare, cuprinse în art. 386 din Codul de procedură penala, raportandu-l şi la alte temeiuri constitutionale. Or, potrivit jurisprudentei, aceasta posibilitate este inadmisibila, deoarece controlul se exercită în limine litis, deci numai asupra dispoziţiilor legale ce fac obiectul sesizarii prin incheierea instanţei de judecată şi prin verificarea constitutionalitatii acestor prevederi în functie de temeiul constituţional pe baza caruia este contestata legitimitatea constituţională a acestora.În ce priveste excepţia de neconstitutionalitate a art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, Curtea constata ca autorul excepţiei şi-a fundamentat critica pe neregularitati referitoare la o gresita aplicare a legii (aspecte care excedeaza competentei Curtii Constitutionale). De asemenea, acesta nu a aratat în concret în ce consta contrarietatea dispoziţiilor legale criticate, limitandu-se doar la o trimitere formala la o suita de texte constitutionale. În plus, şi critica bazata pe completarea art. 386 din Codul de procedură penala cu un nou caz în care ar fi posibila contestaţia în anulare este inadmisibila, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă numai asupra conformitatii prevederilor legale criticate cu Legea fundamentala, fără a putea modifica sau completa textele supuse controlului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 386 lit. c) din Codul de procedură penala, excepţie ridicata de Nicolae Nick Pacurar în Dosarul nr. 3.089/P/2006 al Tribunalului Timiş – Sectia penala.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește