DECIZIE nr. 810 din 21 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mariana Gherghina Besciu în Dosarul nr. 18.553/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Ana Pepa şi Mihai Apostol în Dosarul nr. 4.229/115/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad – Secţia civilă, Iosif Lupşan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, Iancu Lucian Spiru în Dosarul nr. 10.799/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Ioan Barabaş în Dosarul nr. 15.485/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Mihail Serengău în Dosarul nr. 4.128/115/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă şi Călina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bălulescu în Dosarul nr. 115/115/2010 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, având în vedere că acestea au obiect identic.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 4.327D/2010, nr. 4.346D/2010, nr. 4.462D/2010, nr. 4.571D/2010, nr. 4.572D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010 la Dosarul nr. 4.324D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010 şi 6 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 şi nr. 15.485/3/2010, Tribunalul Bucureşti Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mariana Gherghina Besciu, de Iancu Lucian Spiru şi de Ioan Barabaş în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin încheierile din 20 octombrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 şi nr. 115/115/2010, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Ana Pepa şi Mihai Apostol, Mihail Serengău şi Călina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bălulescu în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.018/108/2010, Tribunalul Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Magdalena Iuhasz într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 15 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Iosif Lupşan într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (1), (4) şi (6) din Constituţie referitoare la emiterea ordonanţelor de urgenţă, arătându-se că Legea nr. 221/2009 este o lege organică, fiind adoptată de către Parlament potrivit prevederilor constituţionale ale art. 75 şi 76 alin. (1), motiv pentru care modificarea acesteia prin ordonanţă de urgenţă este neconstituţională. Totodată, se arată că nu a existat o situaţie extraordinară care să necesite adoptarea în regim de urgenţă a măsurilor prevăzute în textele lege criticate şi că motive precum urgenţa şi necesitatea menţinerii echilibrului bugetar au fost invocate în mod arbitrar, subiectiv şi pur formal cu ocazia elaborării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Din punct de vedere al constituţionalităţii intrinseci, se susţine încălcarea prin textele criticate a prevederilor art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) ce reglementează egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.În acest sens, se arată că dispoziţiile criticate retroactivează, încălcând norma constituţională de la art. 15 alin. (2), în privinţa persoanelor care au obţinut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti nedefinitive la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, creând, totodată, un regim juridic discriminatoriu pentru persoane ce se află în situaţii de fapt identice, dar în privinţa cărora cererile de chemare în judecată, având ca obiect acordarea de despăgubiri, se află în faze diferite de soluţionare, fapt ce contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Se susţine şi încălcarea prevederilor art. 1 şi art. 4 din Constituţie şi a dispoziţiilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arătându-se că textele criticate creează discriminare între persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate hotărâri definitive sau irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate astfel de hotărâri în primă instanţă până la această dată şi persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun.Se mai arată că impunerea unor limite în aprecierea de către instanţe a cuantumului despăgubirilor acordate reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie.Se apreciază că textele criticate încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, arătând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 plafonează în mod abuziv despăgubirile ce pot fi acordate persoanelor care au suferit condamnări politice sau cărora le-au fost aplicate măsuri administrative cu caracter politic, soţilor şi descendenţilor acestora până la al doilea grad inclusiv, despăgubiri a căror valoare poate fi stabilită numai de către instanţele de judecată pentru fiecare situaţie în parte.Cu privire la prevederile art. 124 alin. (2) şi (3) din Constituţie, se susţine că textele criticate încalcă principiul independenţei justiţiei, limitând posibilitatea acordării unor despăgubiri proporţionale cu gravitatea prejudiciilor suferite. Referitor la dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie, se arată că textele criticate reprezintă un abuz de drept din partea puterii executive, neacordându-se astfel prioritate în aplicare prevederilor art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit căruia abuzul de drept este interzis.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, în dosarele nr. 4.324D/2010 şi nr. 4.572D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "plafonarea despăgubirilor la un anumit cuantum intră în marja de apreciere a statului, aspect ce nu vine în contradicţie cu prevederile constituţionale invocate de reclamant".Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, în dosarele nr. 4.327D/2010, nr. 4.657D/2010 şi nr. 4.658D/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că prevederile art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (3), întrucât prin plafonarea cuantumului despăgubirilor, acestea creează o discriminare între persoanele care solicită despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009 şi persoanele care solicită despăgubiri pentru erori judiciare potrivit dreptului comun, încălcând, totodată, principiul independenţei justiţiei, deoarece stabilirea cuantumului despăgubirilor este atribuţia exclusivă a instanţelor de judecată.De asemenea, instanţa susţine că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 contravin normelor constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1), deoarece acestea impun aplicarea unui text legal unor acţiuni deja soluţionate în primă instanţă, iar plafonarea despăgubirilor se aplică doar în litigiile în care nu au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive până la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, reclamanţii din aceste litigii fiind discriminaţi în raport cu cei în favoarea cărora astfel de hotărâri au fost pronunţate până la acea dată.Tribunalul Arad – Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.346D/2010, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, considerând că autoarea ridică mai degrabă o problemă de interpretare a legii decât o chestiune de constituţionalitate.Curtea de Apel Cluj – Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 4.462D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă normele constituţionale ale art. 1, art. 4, art. 15 alin. (2) şi art. 16.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă, în Dosarul nr. 4.571D/2010, susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, susţinând că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 115 alin. (4).Astfel, instanţa arată că textele criticate încalcă principiul neretroactivităţii legilor, prevăzut la art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată se naşte în patrimoniul titularului un drept la despăgubiri ce nu pot fi plafonate ulterior.Totodată, instanţa susţine că normele criticate contravin principiului egalităţii în drepturi, statuat prin art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece acestea creează discriminare între persoanele în favoarea cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile, persoanele care au obţinut hotărâri în primă instanţă având acelaşi obiect şi persoanele ale căror cereri introduse sub imperiul legii vechi nu au fost soluţionate la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Instanţa arată, de asemenea, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă principiul accesului liber la justiţie, reglementat la art. 21 din Legea fundamentală, întrucât prevăd plafoane derizorii ale despăgubirilor ce pot fi acordate conform prevederilor Legii nr. 221/2009, plafoane ce se aplică inclusiv litigiilor aflate în curs de soluţionare şi care îngrădesc dreptul de apreciere al instanţelor învestite cu judecarea cauzelor.Instanţa opinează că textele criticate încalcă şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, deoarece nu se justifică urgenţa adoptării lor atâta timp cât în nota de fundamentare ce însoţeşte proiectul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 se afirmă că la acea dată nu existau hotărâri judecătoreşti irevocabile în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Din analiza dosarelor Curtea reţine însă că, în realitate, autorii excepţiei critică prevederile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, care au următorul cuprins:– Art. I pct. 1: "Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";– Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 52 alin. (3) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) cu privire la emiterea ordonanţelor de urgenţă, ale art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei, ale art. 148 alin. (2) privind integrarea în Uniunea Europeană şi prevederile art. 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării şi a abuzului de drept.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 22 septembrie 2010, 24 septembrie 2010, 6 octombrie 2010, 15 octombrie 2010, 20 octombrie 2010 şi 21 octombrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituţionale.2. Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Mariana Gherghina Besciu, Iancu Lucian Spiru şi de Ioan Barabaş în dosarele nr. 18.553/3/2010, nr. 10.799/3/2010 şi nr. 15.485/3/2010 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă, Ana Pepa şi Mihai Apostol, Mihail Serengău, Călina Serafin, Maria Jurchescu şi Ana Bălulescu în dosarele nr. 4.229/115/2009, nr. 4.128/115/2009 şi nr. 115/115/2010 ale Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă, Magdalena Iuhasz în Dosarul nr. 2.018/108/2010 al Tribunalului Arad – Secţia civilă şi Iosif Lupşan în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește