DECIZIE nr. 809 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorKozsokar Gabor – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorTudorel Toader – judecatorMarinela Minca – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, excepţie ridicata de Radu George Oprea în Dosarul nr. 4.922/2006 al Tribunalului Arad – Sectia penala.La apelul nominal lipseste autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal indeplinita.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.922/2006, Tribunalul Arad – Sectia penala a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, excepţie ridicata de Radu George Oprea în dosarul de mai sus, având ca obiect solutionarea unei contestatii la executare.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate îl pun intr-o situaţie de inegalitate faţă de martorii audiati în faza de urmărire penala sau în cursul judecatii, intrucat el, aflandu-se în executarea unei pedepse privative de libertate, nu se încadrează în dispozitiile art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, ci în acelea de la punctul 3, pentru care legiuitorul nu a mai prevăzut posibilitatea de a mai beneficia de reducerea pedepsei, desi ar putea furniza informaţii şi date cu caracter determinant care să contribuie la aflarea adevarului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora.Tribunalul Arad – Sectia penala opineaza ca excepţia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate instituie un tratament inegal în cadrul aceleiasi categorii de martori, şi anume între martorii inculpaţi şi martorii condamnati. Or, de prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, ce vizeaza reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, beneficiaza numai martorul care are calitatea de inculpat intr-o alta cauza şi martorul care nu este subiect în procesul penal, fiind exclus martorul condamnat, cu toate ca şi acesta din urma poate contribui la aflarea adevarului cu privire la infractiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.Guvernul apreciaza ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, o diferenţa de tratament constituie discriminare dacă nu are o justificare obiectiva şi rezonabila, adica dacă nu urmareste un scop legitim şi dacă nu exista o relaţie rezonabila de proportionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmarit. Or, diferenţa de tratament invocata de autorul excepţiei constituie o optiune de politica penala a legiuitorului, care se inscrie în logica principiilor referitoare la individualizarea pedepsei.Persoanele aflate în executarea pedepsei sunt excluse în mod legitim de la dreptul de a beneficia de reducerea pedepsei, intrucat nu au demonstrat în momentul individualizarii acesteia aceeasi atitudine de cooperare cu organele judiciare precum persoanele care denunta sau faciliteaza identificarea altor faptuitori inaintea sau în timpul urmaririi penale sau al judecatii.În concluzie, Guvernul apreciaza ca stabilirea diferenţei de tratament acuzata de autorul excepţiei se inscrie în cadrul marjei de apreciere legitime de care beneficiaza legiuitorul român cu ocazia stabilirii politicii penale.Avocatul Poporului considera ca excepţia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece principiul egalitatii nu înseamnă eo ipso aplicarea aceluiasi regim juridic unor situaţii care, prin specificul lor, sunt diferite. Asa fiind, instituirea prin dispozitiile legale supuse controlului de constituţionalitate a unui tratament juridic diferit, constand în reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, pentru martorii care au aceasta calitate, potrivit Codului de procedura penala, şi pentru cei care, fără a avea o calitate procesuala în cauza, prin informaţii şi date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevarului în cauze privind infractiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin savarsirea unor astfel de infractiuni ori la recuperarea acestora, este justificata în mod obiectiv şi rational de situaţia diferita în care se afla acestia faţă de martorii care se afla în cursul executarii unei pedepse privative de libertate.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.CURTEA,examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 28 decembrie 2002, care are urmatorul continut: „Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infractiune grava, iar inaintea sau în timpul urmaririi penale ori al judecatii denunta sau faciliteaza identificarea şi tragerea la raspundere penala a altor persoane care au savarsit astfel de infractiuni beneficiaza de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.”Autorul excepţiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata că nu se poate primi critica privind incalcarea principiului constituţional al egalitatii în drepturi, deoarece cauza de impunitate prevăzută de textul de lege atacat se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementata de art. 19 din Legea nr. 682/2002, adica persoanelor care au calitate de martor potrivit Codului de procedura penala, inculpatilor intr-o alta cauza ori persoanelor care nu au niciun fel de calitate procesuala. După cum se poate observa, aceste trei categorii de persoane au un numitor comun, şi anume acela de a fi comis o infractiune grava şi care, până în momentul condamnarii, denunta ori faciliteaza identificarea şi tragerea la raspundere penala a altor persoane. Or, inculpatul condamnat a avut posibilitatea să se incadreze în această categorie, dar, prin tacerea sa, a ales sa nu beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege pentru infractiunea pentru care a fost condamnat.Principiul egalitatii în drepturi nu implica tratarea juridica uniforma a tuturor infracţiunilor, iar reglementarea unui regim sanctionator diferentiat în functie de conduita persoanelor cercetate care pot contribui la aflarea adevarului în anumite cauze este expresia fireasca a principiului constituţional mentionat, care impune ca la aceleasi situaţii juridice să se aplice acelasi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic să fie diferentiat.Aceasta constituie o măsura de politica penala determinata de recrudescenta unor fenomene antisociale grave, precum criminalitatea organizata, terorismul, traficul de droguri şi traficul de persoane, respectiv de necesitatea instituirii de către stat a unui sistem de măsuri în vederea asigurarii protectiei martorilor şi nu este de natura sa aduca atingere principului egalitatii în drepturi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor, excepţie ridicata de Radu George Oprea în Dosarul nr. 4.922/2006 al Tribunalului Arad – Sectia penala.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 9 noiembrie 2006.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește