DECIZIE nr. 809 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorFabian Niculae – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sucpi" – S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 19.669/63/2008, Tribunalul Dolj – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Sucpi" S.A. Craiova într-un dosar având ca obiect o contestaţie în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că textul art. 318 ultima teză din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece permite accesul la calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare numai recurentului nu şi intimatului. Titularul contestaţiei pentru motivele prevăzute de art. 318 alin. 1 teza finală poate fi doar recurentul, ceea ce este contrar art. 16 şi 21 din Constituţie. Cu toate că intimatul se află într-o situaţie identică cu cea a recurentului, nu i se permite accesul la calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare. În ceea ce priveşte art. 319^1 din Codul de procedură civilă, autorul consideră că asigurându-se posibilitatea suspendării executării hotărârii a cărei anulare se cere, în aceleaşi condiţii de discriminare şi inegalitate ca şi art. 318 alin. 1 teza finală, se încalcă, de asemenea, prevederile constituţionale menţionate.Tribunalul Dolj – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedură civilă, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 318 alin. 1: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";– Art. 319^1 : "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 21 privind liberul acces la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.551 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 22 ianuarie 2010, constatând că sunt constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 318 din Codul de procedură civilă reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aşa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de instanţele de recurs.Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu poate fi reţinută, deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie, şi anume părţilor care au participat la soluţionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, precum şi art. 129, care prevede că împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 319^1 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 636 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007, constatând că sunt constituţionale. Astfel, Curtea a reţinut că dispoziţiile din Codul de procedură civilă care reglementează calea de atac a contestaţiei în anulare respectă prevederile şi principiile Legii fundamentale, fiind norme de procedură, care, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, sunt în competenţa legiuitorului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 şi ale art. 319^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Sucpi" – S.A. Craiova în Dosarul nr. 19.669/63/2008 al Tribunalului Dolj – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește