DECIZIE nr. 808 din 3 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Civita Com" – S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde avocatul Bettjnio Diamant pentru autorul excepţiei, cu împuternicire avocaţială la dosar, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.226D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.059D/2008 şi nr. 1.226D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Avocatul autorului excepţiei arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.226D/2008 la Dosarul nr. 1.059D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia şi constatarea că dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, în partea care priveşte "problemele de drept dezlegate", deoarece contravin principiului independenţei judecătorului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.705/257/2007, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Civita Com" – S.A. din Mediaş în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în pretenţii.Prin Încheierea din 6 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 41.556/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Bogdan Done în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligativitatea soluţiilor instanţei de control judiciar faţă de judecătorii fondului contravine principiului independenţei judecătorilor.Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât îndrumările instanţei de recurs sunt date în cadrul activităţii cu caracter jurisdicţional. Altfel, s-ar ajunge la exercitarea repetată a căilor de atac şi la prelungirea excesivă a duratei procesului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât, fără obligativitatea îndrumărilor date de instanţa de control judiciar, nu s-ar putea realiza finalitatea controlului, de asigurare a soluţionării temeinice şi legale a cauzei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora, "În caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi la cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1), s-a pronunţat prin deciziile nr. 332/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2002, şi nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 7 martie 2003. Cu acele prilejuri, Curtea a constatat că principiul independenţei justiţiei, consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, derivă din separaţia puterilor în stat, din necesitatea existenţei unui echilibru între autorităţile care exercită puterea în stat. Este imperios necesar ca instanţele judecătoreşti să fie la adăpost de orice ingerinţă şi, în consecinţă, independenţa judecătorilor reprezintă o garanţie fundamentală a exercitării drepturilor omului.Din principiul independenţei justiţiei decurge, pe de-o parte, obligaţia judecătorilor de a soluţiona litigiile cu care sunt învestiţi numai în baza legii, iar, pe de altă parte, obligaţia tuturor autorităţilor publice de a se abţine de la orice imixtiune în activitatea de judecată.Referitor la controlul judiciar ce se exercită de către instanţele care soluţionează căile de atac asupra instanţelor care au pronunţat hotărârile atacate, acesta nu reprezintă o limitare a independenţei justiţiei, deoarece controlul judiciar este întotdeauna posterior, nefiind posibil să îl influenţeze pe judecătorul care a pronunţat hotărârea supusă controlului judiciar.Dispoziţiile legale criticate nu reprezintă o încălcare a independenţei judecătorului prin faptul că, rejudecând cauza, acesta preia rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece îndrumările sunt date în cadrul activităţii jurisdicţionale a instanţelor de grade diferite, pe cale de hotărâri pronunţate în urma unor dezbateri contradictorii. De asemenea, independenţa judecătorului de fond nu este ştirbită prin faptul că, rejudecând cauza, adoptă rezolvarea în drept stabilită de instanţa de casare, deoarece prin aceasta el nu se supune voinţei unei autorităţi străine de cauza judecată, ci se conformează hotărârii judecătoreşti date în exercitarea competenţei legale de control judiciar.Pe de altă parte, Curtea reţine că în toate legislaţiile se admite intervenţia instanţelor superioare în cadrul sistemului căilor de atac, aceasta neîncălcând principiul independenţei justiţiei. În acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la noţiunea de "instanţă independentă", cuprinsă în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Cauza Pretto şi alţii contra Italiei, 1983).Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 315 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Civita Com" – S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2.705/257/2007 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Bogdan Done în Dosarul nr. 41.556/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește