DECIZIE nr. 805 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Max Tur Construct” – S.R.L. din Tărtăşeşti în Dosarul nr. 82/F/2005 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public arată că Legea nr. 64/1995 a fost abrogată prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, textul de lege criticat fiind preluat în art. 31. În continuare, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 82/F/2005, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Max Tur Construct” – S.R.L. din Tărtăşeşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2), art. 134 şi 135 din Constituţie.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră justificată sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, fără a opina însă asupra acesteia.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea nr. 64/1995 a fost abrogată, textul de lege criticat fiind preluat în art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.În continuare, arată că textul de lege criticat, care prevede condiţiile în care un creditor poate introduce la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul debitorul o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei unui debitor, este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. De asemenea, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a intrat în vigoare Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, care prin art. 156 alin. (3) a abrogat Legea nr. 64/1995, dispoziţiile art. 36 din această lege fiind preluate în art. 31 din Legea nr. 85/2006. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, dispoziţii care au următorul conţinut: „(1) Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:a) cuantumul şi temeiul creanţei; … b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; … c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare. … (2) Creditorul va anexa documentele justificative ale creanţei şi ale actelor de constituire de garanţii. … (3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege. … (4) Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de către debitor şi una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluţionate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se conexează la cererea formulată de debitor. … (5) Dacă s-a deschis o procedură într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, cu acelaşi obiect, vor fi conexate la acelaşi dosar." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 135 referitoare la economia de piaţă şi art. 136 referitoare la inviolabilitatea proprietăţii private.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 511 din 6 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.063 din 28 noiembrie 2005. Cu acel prilej, Curtea a statut că dreptul formulării cererii introductive pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţă şi indiferent de valoare.De asemenea, Curtea a reţinut că procedura prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici. Aşa fiind, dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie, nu este încălcat prin dispoziţiile legale criticate.În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 135, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin acestora, ci, dimpotrivă, asigură respectarea întocmai a obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.De altfel, dispoziţiile legale criticate reprezintă norme de procedură. Or, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", legiuitorul este abilitat să stabilească o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, în considerarea unor situaţii deosebite, fără ca prin aceasta să contravină Legii fundamentale.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Max Tur Construct” – S.R.L. din Tărtăşeşti în Dosarul nr. 82/F/2005 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește