DECIZIE nr. 805 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Constantin Babuş în Dosarul nr. 29/118/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că Direcţia Naţională Anticorupţie a fost înfiinţată în mod legal.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 29/118/2005 Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.Excepţia a fost ridicată de Constantin Babuş, inculpat în dosarul menţionat pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţia legală criticată, aşa cum a fost modificată prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, este neconstituţională. În acest sens, se arată că înfiinţarea Departamentului Naţional Anticorupţie (devenit Direcţia Naţională Anticorupţie în urma aprobării ordonanţei de urgenţă cu modificări prin Legea nr. 54/2006) contravine prevederilor constituţionale privind separaţia puterilor în stat şi celor referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă. Aceasta, deoarece structura menţionată din Ministerul Public nu s-ar fi putut reglementa decât prin lege organică. Dispoziţiile legale atacate contravin şi prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie, în conformitate cu care deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, deoarece prin modificarea textului de lege criticat nu s-a ţinut seama de cele statuate prin Decizia Curţii nr. 235 din 5 mai 2005.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale, deoarece nu afectează regimul juridic al instituţiilor fundamentale ale statului, excedând sferei de cuprindere a acestei noţiuni. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie interzic adoptarea ordonanţelor de urgenţă care să reglementeze în domeniul legilor constituţionale, iar nu şi în domeniul legilor organice.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, cu modificările aduse prin Legea nr. 54/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, având următorul cuprins: „(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie.”Excepţia este raportată la următoarele prevederi din Constituţie: art. 1 alin. (3) care consacră principiile care stau la baza statului român şi alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4) privind condiţiile în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă şi alin. (6) care precizează domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţă, precum şi la art. 147 alin. (4) referitor la obligativitatea deciziilor Curţii Constituţionale.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie au fost modificate în vederea punerii lor de acord cu dispoziţiile din Constituţie încălcate, în sensul celor statuate de Curte prin Decizia nr. 235 din 5 mai 2005, prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005.Curtea nu poate primi susţinerea din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în sensul că reglementarea privind Direcţia Naţională Anticorupţie nu ar putea fi făcută pe calea unei ordonanţe de urgenţă, deoarece din conţinutul art. 115 din Constituţie nu rezultă o asemenea interdicţie.Pe de altă parte, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 13 martie 2006, care a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, referitoare la modul de adoptare a legilor organice. De asemenea, prin Decizia nr. 95 din 8 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 23 februarie 2006, Curtea a statuat că „ordonanţele Guvernului aprobate de Parlament prin lege, în conformitate cu prevederile art. 115 alin. (7) din Constituţie, încetează să mai fie acte normative de sine stătătoare şi devin, ca efect al aprobării de către autoritatea legiuitoare, acte normative cu caracter de lege”.În consecinţă, nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât Legea nr. 54/2006 a fost adoptată de Parlament, care, potrivit art. 61 din Constituţie, reprezintă unica autoritate legiuitoare a ţării, cu respectarea condiţiilor privitoare la legile organice.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Constantin Babuş în Dosarul nr. 29/118/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește