DECIZIE nr. 804 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” – S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru partea Societatea Comercială "ROMTELECOM" – S.A., doamna avocat Cătălina Dicu, apărător ales cu delegaţie la dosar, iar pentru partea Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei răspunde doamna Cătălina Maria Mihăilescu, şef al Serviciului contencios, executări şi acte interne. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentanţilor părţilor prezente. Aceştia solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 34/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” – S.A. într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unei decizii emise de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, formulată de Societatea Comercială „ROMTELECOM” – S.A.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că, prin posibilitatea pe care o oferă instanţei de judecată ca "la simpla cerere a unei persoane care se pretinde vătămată şi fără a avea loc o judecată asupra fondului pretenţiilor" să suspende executarea unui act administrativ, textele de lege criticate nesocotesc libertatea persoanei în beneficiul căreia a fost emis acel act administrativ de a-şi desfăşura activitatea economică în condiţii de liberă iniţiativă. Se mai arată că se încalcă şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că nu se impun niciun fel de condiţii de admisibilitate a cererii de lipsire temporară a actului administrativ de efectele sale şi se dă instanţei posibilitatea "să ia măsuri susceptibile de a fi puse în aplicare cu ajutorul forţei coercitive a statului, fără a-i permite, în acelaşi timp, să analizeze pretenţiile sau apărările pe fond, precum şi să administreze probele adecvate cauzei". Se mai precizează că este răsturnată sarcina probei, întrucât beneficiarul actului este nevoit să dovedească legalitatea lui, petentul "nefăcând altceva decât să afirme că actul administrativ este susceptibil de a cauza pretinse prejudicii".Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Precizează că dispoziţiile criticate instituie o garanţie pentru persoana vătămată, prin evitarea eventualelor pagube suferite ca urmare a executării actului administrativ pretins a fi nelegal, iar prin stabilirea condiţiilor de admisibilitate, previne şi limitează eventualele abuzuri în valorificarea dreptului de a cere suspendarea executării actului.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, iar soluţionarea cererii de suspendare a executării actului administrativ pe cale separată este justificată de urgenţa şi caracterul provizoriu al măsurii de suspendare a executării actului contestat, cerinţe pe care le apreciază instanţa în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor şi completărilor intervenite prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, prevederile criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au, în prezent, următoarea redactare:– Art. 14: "Suspendarea executării actului(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. … (2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. … (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. … (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. … (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. … (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. … (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."; … – Art. 15: "Solicitarea suspendării prin acţiunea principală(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond. … (2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător. … (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea. … (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 16 alin. (2) potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 45 privind libertatea economică şi art. 135 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) referitor la economia României şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. În plus, autorul excepţiei invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că prin Legea nr. 262/2007 nu s-a modificat soluţia legislativă de principiu a prevederilor din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 în redactarea criticată, şi anume cele referitoare la suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale separată sau prin acţiune principală. Legea nr. 262/2007 nu a făcut altceva decât să clarifice şi să detalieze condiţiile procedurale corespunzătoare.Curtea constată, de asemenea, că, de altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 s-a mai pronunţat într-o cauză în care erau formulate aceleaşi critici de neconstituţionalitate şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală ca în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 939 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 31 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, iar soluţia pronunţată şi argumentele pe care aceasta s-a întemeiat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă. În plus, în prezentul dosar se invocă şi neconstituţionalitatea art. 14 din Legea nr. 554/2004, care urmează, de asemenea, a fi respinsă, pentru considerentele care au justificat şi respingerea excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea art. 15 din lege.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Orange România” – S.A. în Dosarul nr. 34/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește