DECIZIE nr. 802 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, excepţie ridicată de Ion Corneanu în Dosarul nr. 41/RCA/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 8 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 41/RCA/2006, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ion Corneanu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Judecătoria Medgidia a respins plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de agentul constatator al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine art. 57 din Constituţie. Precizează că activităţile de colectare şi restituire a veniturilor la bugetul de stat trebuie efectuate de compartimentele specializate ale puterii de stat, fără ca prin aceasta să se aducă atingere drepturilor fundamentale ale cetăţenilor. Mai arată, în esenţă, că prevederile art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 îngreunează activitatea societăţilor comerciale, fiind contrare art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie. În fine, precizează că textul de lege criticat impune primarului să intervină în activitatea compartimentelor specializate din cadrul unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1), care consacră principiul descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că prevederile art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Precizează că textul de lege criticat este în sensul prevederilor art. 137 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege”.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege ce constituie obiect al excepţiei de neconstituţionalitate este în deplină concordanţă cu prevederile Legii fundamentale invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 19 iunie 2003, aprobată cu modificări şi completări, prin Legea nr. 108/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 16 aprilie 2004, potrivit cărora „Ordonatorii de credite răspund de: (à’61) urmărirea modului de realizare a veniturilor”.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, ale art. 120 alin. (1), potrivit cărora administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (2) lit. a) referitoare la economia de piaţă şi la obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care autorul acesteia, primar al comunei Cobadin, judeţul Constanţa, a fost sancţionat contravenţional de inspectorii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Constanţa pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la urmărirea modului de realizare a veniturilor provenind din impozitele şi taxele locale datorate de două societăţi comerciale. Contestând constituţionalitatea obligaţiei instituite prin lege, în sarcina ordonatorilor de credite, de a urmări modul de realizare a veniturilor, autorul excepţiei invocă dispoziţiile art. 57 din Constituţie referitoare la "Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor". Analizând aceste susţineri, Curtea constată că ele sunt neîntemeiate, întrucât dispoziţiile menţionate privesc exclusiv persoanele fizice cetăţeni români, cetăţeni străini şi apatrizi -, care trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi. Aşadar, prevederile art. 57 din Constituţie nu sunt aplicabile reprezentanţilor autorităţii publice, care, precum în speţă, pot fi sancţionaţi pentru eventualele abuzuri în exercitarea atribuţiilor lor prin multiple mecanisme, preponderent de natură jurisdicţională, instituite atât la nivel constituţional, cât şi legal. Ca atare, prevederile art. 57 din Constituţie nu sunt incidente în cauză.Nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât stabilirea, printr-un act normativ cu forţă de lege, a unei obligaţii în sarcina unui organ al autorităţii administraţiei publice locale nu poate reprezenta prin ea însăşi o nesocotire a principiilor economiei de piaţă statuate de textul constituţional. Această concluzie este întărită de o altă prevedere a Legii fundamentale, şi anume aceea a art. 137 alin. (1), potrivit căreia "Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege". Acesta constituie fundamentul constituţional în baza căruia legiuitorul a stabilit în sarcina ordonatorilor de credite responsabilităţi referitoare la urmărirea realizării veniturilor unităţilor administrativ-teritoriale.Invocarea, în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, a prevederilor art. 120 alin. (1) din Constituţie, nu prezintă relevanţă în soluţionarea prezentei cauze, întrucât este evident că nu există nicio legătură între obligaţia instituită prin textul criticat şi principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, care stau la baza organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 45/2003 privind finanţele publice locale, excepţie ridicată de Ion Corneanu în Dosarul nr. 41/RCA/2006 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește