DECIZIE nr. 802 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde soţul autoarei excepţiei, depunând procură în acest sens, precum şi avocatul celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Mihai Ştreangă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 12.746/299/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Mihaela Eugenia Şuşnea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că, în formulare actuală, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 4, art. 11, art. 24 alin. (1), art. 41 şi art. 54 din Constituţie, deoarece stabileşte facultatea şi nu obligaţia instanţei de a suspenda judecata în cazul în care soluţionarea procesului depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.În continuare, susţine că dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, deoarece permit introducerea recursului doar împotriva încheierilor prin care s-a dispus suspendarea, iar nu şi împotriva celor prin care s-a respins suspendarea, contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din Legea fundamentală.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii, prin Decizia nr. 551 din 6 iulie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 10 august 2006, şi Decizia nr. 262 din 15 octombrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 6 noiembrie 2002. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă, făcând referire la Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, arată că încheierile de respingere şi, respectiv, cele de admitere a cererii de suspendare a cursului judecării procesului au efecte diferite. Astfel, în cazul respingerii cererii de suspendare a judecării procesului, cursul judecăţii nu se întrerupe, în timp ce în cazul admiterii cererii cauza se suspendă, prin ipoteză, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii care a motivat suspendarea, fapt ce poate lăsa un timp mai mult sau mai puţin îndelungat sub semnul incertitudinii judecarea procesului suspendat.Avocatul Poporului arată că dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă instituie unul din cazurile de suspendare facultativă a judecăţii, care dă posibilitatea judecătorului să aprecieze utilitatea suspendării, evitând prelungirea artificială şi nejustificată a procesului, asigurând astfel părţilor exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credinţă.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, se arată că acestea nu conţin nici o dispoziţie discriminatorie. Regimul juridic diferit, constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul, este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind condiţionate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedură civilă. Alin. 1 al art. 244^1 a fost modificat prin pct. 34 din Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 244 alin. 1 pct. 1: "Instanţa poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;"– Art. 244^1: "Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs.Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 41 referitoare la munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 54 referitoare la fidelitatea faţă de ţară.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 29 din 27 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 26 februarie 2004, a stabilit, cu valoare de principiu, că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situaţiile în care instanţele judecătoreşti ar pronunţa hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilităţii raporturilor juridice existente între părţi. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existenţa unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-şi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 244^1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unei criticii asemănătoare, iar prin Decizia nr. 324 din 26 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002, a reţinut că textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit – constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecăţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul – fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Reglementarea procedurală dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Faţă de invocarea dispoziţiilor art. 11 şi art. 20 din Constituţie, se constată că autorul excepţiei nu a indicat dispoziţiile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, din pactele sau din celelalte tratate la care România este parte, considerate a fi încălcate de dispoziţiile de lege criticate, astfel încât nu poate fi reţinută nici această critică de neconstituţionalitate.De asemenea, în ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 41 şi art. 54 din Constituţie, se constată că acestea se referă la munca şi protecţia socială a muncii, respectiv la fidelitatea faţă de ţară, neavând nicio incidenţă în cauza dedusă judecăţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 şi art. 244^1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mihaela Eugenia Şuşnea în Dosarul nr. 12.746/299/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește