DECIZIE nr. 800*) din 21 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



––––Notă …
*) A se vedea opinia separată de la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în Dosarul nr. 1.833/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.874D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public propune conexarea Dosarului nr. 2.175D/2010 la Dosarul nr. 1.874D/2010, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate.Luând act de propunerea de conexare, preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.175D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 511/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 2.175D/2010 la Dosarul nr. 1.874D/2010.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.175D/2010 la Dosarul nr. 1.874D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 ca devenită inadmisibilă. Solicită, de asemenea, respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, apreciind că acestea nu au incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 25 iunie 2010 şi 3 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.833/90/2010 şi nr. 511/90/2010, Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, respectiv cu ale art. 5 din acelaşi act normativ. Excepţia a fost ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în cadrul soluţionării unor acţiuni prin care se solicită plata unor despăgubiri pentru daunele morale suferite ca urmare a unor condamnări cu caracter politic şi măsuri administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, cu privire la prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, că, prin textul de lege criticat, legiuitorul a extins în mod abuziv şi nelegal exercitarea dreptului de a introduce acţiune privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, dând mandat oricărei persoane fizice sau juridice interesate, precum şi parchetului de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată, ceea ce aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 51 alin. (1) referitoare la dreptul cetăţenilor de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor. Autorul excepţiei nu arată în ce constă încălcarea adusă art. 52 alin. (3) din Legea fundamentală.În ceea ce priveşte prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, autorul susţine că acestea sunt neconstituţionale, deoarece în cuprinsul legii nu se arată modalitatea şi sursele de finanţare a despăgubirilor acordate persoanelor îndreptăţite. Totodată, textul de lege criticat nu îndeplineşte cerinţa previzibilităţii şi accesibilităţii legii, ceea ce aduce atingere prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor.Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă, în Dosarul nr. 1.833/90/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 221/2009 este neîntemeiată, deoarece posibilitatea de a extinde exercitarea dreptului de a introduce acţiune privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora intră în atribuţiile legiuitorului.Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă, în Dosarul nr. 511/90/2010, arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 este neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, care statuează că procedura de judecată este prevăzută numai prin lege. Referitor la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009, se arată că acestea au fost adoptate cu respectarea procedurii prevăzute de Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului şi-a exprimat punctul de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.874D/2010 arătând că prevederile art. 4 din Legea nr. 221/2009 sunt constituţionale. În esenţă, reţine că dreptul de petiţionare garantat prin dispoziţiile art. 51 alin. (1) din Legea fundamentală este diferit de dreptul de a introduce acţiuni în justiţie şi că textul de lege criticat reprezintă o garanţie a faptului că „hotărârile judecătoreşti pronunţate vor putea fi supuse controlului judiciar în vederea dovedirii caracterului politic al acestora, chiar şi după decesul persoanelor condamnate”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din dispozitivele încheierilor de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 221/2009, în Dosarul nr. 1.833/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă, şi prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009 în Dosarul nr. 511/90/2010 al aceleiaşi instanţe.Din motivarea excepţiei, Curtea constată că, în realitate, sunt criticate din punct de vedere al constituţionalităţii numai dispoziţiile art. 4 alin. (1) teza a doua în Dosarul nr. 1.833/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.În Dosarul nr. 511/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă, deşi în considerente îşi exprimă opinia cu privire la art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 5 din Legea nr. 221/2009, apreciind că excepţia de neconstituţionalitate privind ambele texte de lege este neîntemeiată, prin dispozitiv sesizează Curtea numai cu prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009.Prin urmare, Curtea constată că, din motivarea excepţiei, rezultă că obiectul acesteia îl formează art. 4 alin. (1) teza a doua în Dosarul nr. 1.833/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.874D/2010) şi art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, în Dosarul nr. 511/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă (Dosarul Curţii Constituţionale nr. 2.175D/2010), texte asupra cărora Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează să se pronunţe prin prezenta decizie. Acestea au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009: „[…] Cererea poate fi introdusă şi după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază persoana interesată.”;– Art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009: „Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: […]." … Autorul excepţiei consideră că prevederile art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 51 alin. (1) referitor la dreptul cetăţenilor de a se adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor şi art. 52 alin. (3) privind obligaţia statului de a răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Totodată, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 contravin art. 1 alin. (5) referitor la obligaţia respectării Constituţiei şi a legilor, art. 74 alin. (3) privind exercitarea iniţiativei legislative de către Guvern şi art. 138 alin. (5) potrivit cărora „Nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare” din Legea fundamentală.1. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009, Curtea observă că în ambele dosare cererile privind constatarea caracterului politic al condamnării au fost introduse de persoane care au suferit o condamnare. Prin urmare, textul de lege criticat prin care se arată titularii dreptului de a cere constatarea caracterului politic al condamnării, după decesul persoanei condamnate, nu are legătură cu soluţionarea cauzei.Curtea observă că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit căreia textul de lege criticat trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.Prin urmare, va respinge excepţia ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (5) din acelaşi act normativ.2. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin încheierile menţionate, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, constatând că acestea sunt neconstituţionale.Or, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Vâlcea, în dosarele nr. 1.833/90/2010 şi nr. 511/90/2010 ale Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, excepţie ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 511/90/2010 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește