DECIZIE nr. 80 din 8 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.541/P/2004 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.541/P/2004, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de petentul Marin Frunză în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul legal criticat nu mai respectă drepturile cetăţeanului. În actuala redactare, textul nu garantează apărarea acestor drepturi, pe când, anterior modificării art. 278 din Codul de procedură penală, persoana nemulţumită de soluţia de netrimitere în judecată dispusă de procuror se putea adresa cu plângere pe cale ierarhică, inclusiv până la nivelul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.În opinia să se încalcă dreptul la un control ierarhic, deoarece soluţia dată de procuror poate fi controlată doar de către prim-procurorul parchetului din cadrul căruia face parte procurorul care a dispus rezoluţia ori ordonanţa atacată.Judecătoria Galaţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât principiul controlului ierarhic este consacrat de art. 131 alin. (1) din Legea fundamentală, iar conţinutul său este reglementat, în principal, de Legea privind organizarea judiciară şi de Codul de procedură penală. Astfel, aceste reglementări stabilesc posibilitatea verificării oricărei soluţii de către conducătorul parchetului, precum şi de către conducătorii parchetelor ierarhic superioare, inclusiv de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.Însă trebuie observat că procedura reglementată de art. 278 din Codul de procedură penală este prevăzută numai pentru persoanele cărora li s-a adus o vătămare intereselor legitime, persoane care, potrivit art. 21 din Constituţie, se pot adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor lor în cadrul unei activităţi de înfăptuire a justiţiei, care, conform art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală, se realizează numai prin intermediul instanţelor judecătoreşti.Instanţa apreciază că art. 278 din Codul de procedură penală nu aduce atingere art. 131 alin. (1) din Constituţie, ci, dimpotrivă, constituie o concretizare a principiului constituţional al controlului ierarhic, prevăzând că măsurile luate sau actele efectuate de procuror sunt supuse verificării, din perspectiva legalităţii şi temeiniciei lor, de către procurorul ierarhic superior.Prevederile legale criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 şi 15 şi nici celor prevăzute în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece sunt aplicate fără excepţie tuturor părţilor din proces, fără a se leza în vreun fel principiul separaţiei puterilor în stat şi nici statul de drept.Art. 11 din Constituţie şi art. 17 din convenţia invocată de autor nu sunt pertinente în cauză.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală instituie o procedură prin care procurorul ierarhic superior, sesizat printr-o plângere, verifică legalitatea măsurilor luate de procuror ori a actelor efectuate de acesta. Textul legal criticat dă expresie dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Constituţie, care prevede că "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei". Astfel, prin această procedură, nu se aduce atingere principiului separaţiei puterilor în stat şi nici statului de drept.Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, Guvernul arată că acestea nu sunt relevante în cauză, întrucât aceste prevederi vizează raporturile dintre dreptul internaţional şi dreptul intern, care nu au nici o legătură cu speţa de faţă.Nu poate fi acceptată nici critica potrivit căreia prevederile art. 278 din Codul de procedură penală ar contraveni dispoziţiilor art. 15 din Legea fundamentală, care consacră universalitatea drepturilor, libertăţilor şi obligaţiilor şi neretroactivitatea legii, deoarece aceste principii se referă pe de o parte la drepturile, libertăţile şi obligaţiile cetăţenilor, fără deosebire de sediul reglementării lor, iar pe de altă parte se referă la faptul că o lege odată adoptată produce şi trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor, cu excepţia legii penale ori contravenţionale mai favorabile.În ceea ce priveşte încălcarea de către art. 278 din Codul de procedură penală a dispoziţiilor constituţionale ale art. 132, Guvernul arată că principiul controlului ierarhic este reglementat atât de Legea privind organizarea judiciară, cât şi de Codul de procedură penală. Aceste acte normative prevăd în ce constă şi care este modul în care se realizează controlul de către conducătorul parchetului din care face parte procurorul care a dat soluţia, precum şi de către conducătorii parchetelor ierarhic superioare, inclusiv procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, din analiza acestor dispoziţii nu se poate considera că prin stabilirea de către textul criticat a posibilităţii procurorului ierarhic superior de a soluţiona plângerea formulată se încalcă principiul controlului ierarhic, ci, dimpotrivă, respectă şi concretizează prevederile fundamentale invocate.Dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală nu sunt discriminatorii, ele aplicându-se tuturor părţilor din proces.De asemenea, nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece textul legal criticat nu încalcă nici unul din drepturile fundamentale proteguite de convenţie.Prevederile art. 131 din Constituţie nu sunt relevante în cauză.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.De asemenea, nu poate fi reţinută critica potrivit căreia art. 278 din Codul de procedură penală contravine art. 131 şi 132 din Constituţie, întrucât textul legal atacat reglementează procedura plângerii împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror în cursul urmăririi penale şi reprezintă o concretizare a regulilor constituţionale invocate. Ca atare, în calitatea sa de reprezentant al intereselor generale ale societăţii şi de apărător al ordinii de drept, al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, Ministerului Public, prin procurori, îi revine sarcina ca în faza de urmărire penală să administreze şi să aprecieze probele care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la identificarea persoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea tuturor împrejurărilor pentru justa soluţionare a cauzei.Prin prerogativele acordate procurorului de către legiuitor, în ceea ce priveşte urmărirea penală, nu se aduce atingere, sub nici un aspect, valorilor supreme garantate de art. 1 din Constituţie.Art. 11 şi 15 din Legea fundamentală şi art. 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală, cu următorul conţinut: "Art. 278: Plângerea contra actelor procuroruluiPlângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior.În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 1 referitoare la Statul român, ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 referitoare la Universalitate, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 131 referitoare la Rolul Ministerului Public şi ale art. 132 referitoare la Statutul procurorilor, precum şi dispoziţiile art. 14 privind Interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278 din Codul de procedură penală stabilesc modul de exercitare a controlului ierarhic asupra activităţii procurorilor în cursul urmăririi penale.Contrar celor susţinute de autorul excepţiei, textul de lege nu exclude posibilitatea exercitării controlului ierarhic de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, potrivit art. 69 din Legea nr. 304/2004 pentru organizarea judiciară, „exercită, direct sau prin procurori inspectori, controlul asupra tuturor parchetelor”.Textele de lege criticate conţin dispoziţii de procedură judiciară pe care legiuitorul are competenţa să le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele şi principiile consacrate prin Legea fundamentală.Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că art. 278 din Codul de procedură penală contravine prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, este nefondată, deoarece, în exercitarea căilor de atac prevăzute de aceste dispoziţii legale formulate împotriva oricăror alte măsuri sau acte ale procurorului, legea nu face nici o discriminare. Dimpotrivă, orice persoană care apreciază că prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime poate face plângere la organul competent.Dispoziţiile legale atacate, împreună cu cele cuprinse în art. 278^1 din Codul de procedură penală, au instituit posibilitatea cenzurării actelor procurorului de către instanţele judecătoreşti, asigurând prin aceasta accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal.Aceste prevederi nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale, nici actelor normative internaţionale invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 1.541/P/2004 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește