DECIZIE Nr. 80*) din 15 septembrie 1995

privind excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. LX/1881



Victor Dan Zlatescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMihai Constantinescu – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistentCompletul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 1995, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. LX/1881 privind executarea silită imobiliară în Transilvania, invocată, prin reprezentant, de către recurenta debitoare Vasiu Rodica în Dosarul nr. 793/1995.În susţinerea excepţiei se arata ca, potrivit Constituţiei actuale, România este un stat unitar şi de aceea pe teritoriul tarii nu se pot aplica mai multe prevederi legale în materia executării silite imobiliare, respectiv Codul de procedură civilă şi Legea nr. LX/1881, mai ales ca aceste ultime dispoziţii legale sunt desuete şi nu corespund prevederilor constituţionale actuale.Reprezentantul intimatului creditor a susţinut ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nimic nu se opune ca pe teritoriul tarii să se aplice mai multe prevederi legale în aceeaşi materie.Tribunalul Sibiu, exprimindu-şi opinia în temeiul art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, considera prevederile Legii nr. LX/1881 ca fiind conforme cu actuala Constituţie, deoarece nu contravin prevederilor acesteia şi nu influenţează caracterul de stat unitar al României.Excepţia de neconstituţionalitate invocată de Vasiu Rodica formează obiectul Dosarului nr. 77C/1995.Aceeaşi excepţie a fost invocată în faţa Tribunalului Sibiu şi în Dosarul nr. 1.333/1995 de către apelanta pirita Floca Stefania, Curtea Constituţională fiind sesizată prin Încheierea din 22 iunie 1995, ce constituie obiectul Dosarului nr. 110/1995.În susţinerea excepţiei se arata ca prevederile Legii nr. LX/1881 sunt neconstituţionale, deoarece este contrar dispoziţiilor din Constituţie privind caracterul unitar al statului sa mai existe reglementări diferite, în aceeaşi problema, în diferite zone ale tarii.Reprezentanta intimatului reclamant s-a opus la excepţia ridicată, considerind ca sunt constituţionale dispoziţiile atacate.Tribunalul Sibiu apreciază ca dispoziţiile atacate sunt constituţionale, ele fiind consecinţa existenţei unui sistem diferit de publicitate imobiliară, bazat pe cărţile funciare, şi nu contravin caracterului unitar al statului. Se mai precizează ca însăşi Legea nr. 115/1938 privind cartea funciară se aplică numai pe o parte a teritoriului României, ceea ce nu înseamnă ca aceasta este neconstitutionala.În temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului.Guvernul apreciază, în punctul de vedere transmis, ca Legea nr. LX/1881 nu conţine prevederi contrare Constituţiei şi, ca atare, în conformitate cu prevederile art. 150 alin. (1), continua să fie în vigoare, astfel încât excepţia invocată este lipsită de temei. Aceasta apreciere se bazează pe art. 13 din Legea nr. 389/1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a vechiului Regat în România de peste Carpaţi, potrivit căruia executarea silită se face potrivit prevederilor Legii nr. LX/1881, cu modificările aduse prin Legea nr. LIV/1912. Se mai precizează ca prevederea, în Constituţie, ca România este stat unitar prezintă semnificaţie din punct de vedere al genezei şi existenţei sale, ceea ce nu poate constitui un obstacol ca, în funcţie de anumite circumstanţe, să se adopte reglementări diferenţiate în anumite părţi din teritoriul statului.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere excepţia de neconstituţionalitate invocată, opinia Tribunalului Sibiu, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, precum şi prevederile Legii nr. LX/1881, dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate, deşi vizează un act anterior Constituţiei, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr.47/1992, deoarece pe baza sa au fost stabilite raporturi juridice după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.Faţa de împrejurarea ca cele doua excepţii vizează aceleaşi prevederi legale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 110/1995 la Dosarul nr. 77C/1995.Cît priveşte fondul excepţiei invocate, se retine ca procedura executării silite imobiliare este reglementată în Codul de procedură civilă (art. 492-593). Dar art. 13 alin. 1 din Legea nr. 389/1943 pentru extinderea legislaţiei civile şi comerciale a vechiului Regat în România de peste Carpaţi prevede că executarea silită asupra bunurilor imobile sau asupra uzufructului, precum şi măsurile de asigurare asupra acestora se fac potrivit art. 132, 135-213, 220 şi 221 din Legea nr. LX/1881, cu modificările aduse prin Legea nr. LIV/1912, care, astfel, a fost expres incorporată în legislaţia tarii.Aceste dispoziţii speciale au fost menţinute pentru Transilvania, deoarece întreaga procedura executionala imobiliară este strins legată de instituţia cărţilor funciare. Ele îşi găsesc aplicare şi în prezent, astfel cum rezultă şi din practica Curţii Supreme de Justiţie, chiar dacă în ultimii ani anteriori Revoluţiei s-a putut constata o ezitare în jurisprudenta instanţei respective.Dispoziţiile Legii nr. LX/1881 şi-au găsit aplicare în toată perioada după extinderea legislaţiei în Transilvania şi Bucovina, în condiţiile în care Constitutiile din 1923 (art. 1), 1948 (art. 1), 1952 (art. 17) şi 1965 (art. 1) prevedeau, ca şi Constituţia din 1991 [art. 1 alin. (1)], ca România este un stat unitar.Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislativă realizată prin extinderea legislaţiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, inclusiv în Transilvania şi Bucovina, a inlatura practic conflictele de legi interprovinciale. În prezent, asemenea probleme s-ar mai putea pune cu privire la regimul de publicitate imobiliară (existenta sistemului registrelor de transcripţiuni, ca regula, dar şi sistemul cărţilor funciare în anumite judeţe), iar un atare conflict se rezolva după regula tempus regit actum. Ca o consecinţa a menţinerii sistemului cărţilor funciare s-a impus şi păstrarea regulilor specifice de executare silită imobiliară. Desigur, în perspectiva, ar fi de dorit o reglementare unitară, dar aceasta nu este o problemă de constituţionalitate de competenţa Curţii Constituţionale, ci una de tehnica legislativă ce trebuie să stea în atenţia Consiliului Legislativ.În sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 77C/1995 se invoca, în afară de încălcarea dispoziţiei constituţionale referitoare la caracterul unitar al statului, şi faptul ca Legea nr. LX/1881 nu corespunde prevederilor constituţionale actuale, dar nu se arata care ar fi aceste prevederi. Examinînd dispoziţiile legale atacate cu prevederile Constituţiei, nu se constata încălcări ale acesteia.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Dispune conexarea Dosarului nr. 110/1995 la Dosarul nr. 77C/1995.2. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a Legii nr. LX/1881, invocate de Vasiu Rodica, domiciliata în Medias, str. Sebesului nr. 2, bloc 32, sc. C, ap. 26, judeţul Sibiu, şi Floca Stefania, domiciliata în Sibiu, str, Barsei, bloc 3, ap. 43, în dosarele nr. 793/1995 şi, respectiv, nr. 1.333/1995 ale Tribunalului Sibiu.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa din 15 septembrie 1995.PREŞEDINTE,prof. dr. Victor Dan ZlatescuMagistrat-asistent,Florentina Geangu___________________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește