DECIZIE nr. 8 din 24 ianuarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 308/1999 al Tribunalului Braşov.Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 14 decembrie 1999. Concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, pronunţarea fiind amânată la 27 decembrie 1999 şi apoi la 20 ianuarie 2000 şi la data de 24 ianuarie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 septembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 308/1999, Tribunalul Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut ca dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999, încalcă prevederile art. 41, 49 şi 78 din Constituţie, afectandu-se profund activitatea şi drepturile legitime ale societăţilor comerciale private sau parţial privatizate. Autorul îşi întemeiază critica de neconstituţionalitate pe următoarele motive:1. Prin aceste dispoziţii se produce o imixtiune flagrantă a legiuitorului în atribuţiile rezervate, prin Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, exclusiv acţionarilor societăţilor comerciale. Prin art. 32^2 alin. (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, legiuitorul intervine şi sugereaza acţionarilor facultatea de a converti acţiunile ordinare rezultate din majorarea capitalului social cu valoarea terenului în acţiuni prioritare. Or, voinţa acţionarilor nu trebuie canalizata, ci manifestată în mod liber, fără sugestii sau recomandări legislative. Prin modul în care legiuitorul intervine în atribuţiile acţionarilor se încalcă dispoziţiile art. 49 din Constituţie.2. Prin dispoziţia legală inserată în art. 32^2 alin. (2) al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, se încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor unei societăţi comerciale asupra bunurilor societăţii comerciale la care sunt acţionari, drept rezultat din deţinerea unei cote-părţi ideale din patrimoniul societăţii, prin declararea terenurilor ca fiind aport în natura al statului, terenuri pentru care s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate pe numele societăţii, iar nu pe numele statului, prin autoritatea publică naţionala sau locală. Drepturile acţionarilor asupra patrimoniului societăţii comerciale deriva din deţinerea unei cote din acţiunile emise de către societate, ştiut fiind ca fiecare acţiune conferă titularului ei un drept de proprietate pe cote-părţi ideale din universalitatea patrimoniului societăţii. Prin aceasta soluţie legislativă se violeaza dispoziţiile cuprinse în art. 41 al Constituţiei, text prin care se consacra protecţia proprietăţii private.3. Art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, încalcă şi dispoziţiile art. 78 din Constituţie, prin care se prevede că legea intră în vigoare de la data publicării acesteia sau de la o dată prevăzută în textul ei şi nu retroactiveaza, atâta timp cat art. 32^2 alin. (3) din lege vizează situaţii juridice anterioare intrării sale în vigoare.Tribunalul Braşov, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive:1. Dispoziţiile art. 32^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, prevăd majorarea de drept a capitalului social al societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor menţionate în certificatul de atestare a dreptului de proprietate. Aceste dispoziţii legale reprezintă o completare a actelor normative care reglementează privatizarea societăţilor comerciale. Astfel, conform art. 3 din Legea nr. 58/1991, privatizarea societăţilor comerciale se realizează prin transferul gratuit al unei părţi din acţiunile statului şi prin vânzarea acţiunilor. Actele normative adoptate de-a lungul timpului, începând cu Legea nr. 15/1990 şi Legea nr. 31/1990, au creat cadrul constituirii societăţilor comerciale şi deci al transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor. „Asociaţii acţionari au achiesat la aceste reglementări prin acceptarea sau cumpărarea acţiunilor. De altfel, includerea terenului în capitalul social al societăţii realizează reglementarea juridică a situaţiei acestui bun, care oricum se afla în folosinţă de fapt a societăţii, fiind indispensabil realizării obiectului de activitate. Cu alte cuvinte, majorarea capitalului social cu valoarea terenului profita chiar societăţii comerciale”. Este adevărat ca majorarea capitalului social implica modificarea actului constitutiv, conform art. 199 din Legea nr. 31/1990, însă, potrivit pct. 5^1 şi 19 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, valoarea terenurilor se prezintă adunării generale extraordinare a acţionarilor în vederea constatării majorării de drept a capitalului social şi a dobândirii de drept, de către instituţia publică implicata, a acţiunilor nou-emise. Rezultă, deci, ca procedura majorării capitalului social este supusă hotărârii adunării generale a acţionarilor, ceea ce implica şi exprimarea dreptului de vot.2. Dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, prevăd considerarea valorii terenului ca fiind aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei implicate. Este greşit punctul de vedere exprimat de intervenienta şi de parata privind încălcarea dreptului de proprietate al acţionarilor unei societăţi comerciale prin atribuirea acţiunilor în urma majorării capitalului social către un singur acţionar, apărare motivată în fapt pe considerentul ca fiecare acţiune conferă titularului ei un drept de proprietate pe cote-părţi ideale în universalitatea patrimoniului societăţii. Punctul de vedere este bazat pe ideea ca atât patrimoniul societăţii comerciale, cat şi capitalul social sunt doua concepte strâns legate între ele, dar care nu se confunda. Astfel, capitalul social reprezintă expresia valorică a totalităţii aporturilor, iar patrimoniul, totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu valoare economică aparţinând societăţii. Terenul menţionat în cuprinsul certificatului de atestare a dreptului de proprietate constituie aport în natură. Aportul se realizează prin transferarea drepturilor corespunzătoare şi predarea efectivă a bunurilor către societate. Conform art. 65 din Legea nr. 31/1990, bunurile aduse ca aport devin proprietatea societăţii. Astfel, asupra terenului doar societatea comercială, iar nu şi acţionarul, are un drept real. Este şi motivul pentru care certificatul de atestare a dreptului de proprietate se emite pe numele societăţii comerciale.Conform art. 8 din Legea nr. 31/1990, capitalul social este divizat în acţiuni, iar asociaţii dobândesc, în schimbul aportului, un număr de acţiuni corespunzător valorii aportului fiecăruia. Acţiunile conferă asociaţilor dreptul de a participa la luarea hotărârilor în organele societăţii comerciale, precum şi dreptul de a primi dividende, iar în caz de retragere sau de excludere, precum şi în cazul dizolvării sau al lichidării societăţii, dreptul la contravaloarea aportului lor. Astfel, acţiunile conferă titularului un drept de creanta şi nu un drept de proprietate pe toate părţile ideale din universalitatea patrimoniului societăţii comerciale, cum greşit a considerat intervenienta.3. Cu privire la aplicarea în timp a Legii nr. 99/1999, din economia prevederilor art. 32^2 rezultă ca legea noua se aplică de la data intrării ei în vigoare, fără a fi retroactivă, nu numai situaţiilor juridice care se vor naşte, modifica ori stinge, dar şi situaţiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării ei în vigoare.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, este nefondata, pentru următoarele motive:1. Prin textul art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, nu au fost incalcate dispoziţiile art. 49 din Constituţie, neexistand o restrangere a exerciţiului unor drepturi. Este adevărat ca ansamblul drepturilor pe care le au actionarii unei societăţi comerciale – în mod individual sau în cadrul adunării generale – este amplu reglementat în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Cu toate acestea, nimic nu împiedica instituirea unor derogări în aceasta materie, mai cu seama în contextul legiferarii procesului de privatizare. Astfel, în speta, nu este vorba de o restrangere a exerciţiului drepturilor aferente calităţii de acţionar, ci de modul în care este rezolvată situaţia juridică a unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării. Realizarea unui asemenea demers presupune, în anumite condiţii, determinate tocmai de specificul operaţiunilor privitoare la terenuri, activarea, într-un anumit mod, a atributelor adunării generale a acţionarilor. Acest lucru nu se produce însă în scopul lezarii drepturilor şi intereselor acţionarilor, ci în vederea consolidării capitalului social al societăţilor comerciale supuse privatizării. După cum este cunoscut, procesul de privatizare prezintă o componenta esenţială a Programului de guvernare acceptat de Parlament, în condiţiile art. 101 alin. (1) din Constituţie. În lumina acestei realitati Guvernul trebuie să stabilească modalităţile juridice şi instituţionale de infaptuire a privatizării, care reprezintă o dimensiune esenţială a economiei de piaţa. Or, prin reglementarea care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul şi, respectiv, Parlamentul se subordonează prevederilor art. 134 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora economia României este economie de piaţa, fără a fi vorba despre aplicarea prevederilor art. 49 din Legea fundamentală.2. În motivarea excepţiei se afirma ca reglementarea în cauza ar încalcă dreptul de proprietate al acţionarilor asupra bunurilor din patrimoniul societăţii comerciale. Însă, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Dispoziţiile legale criticate nu fac decât sa stabilească conţinutul acestui drept, dar numai în scopul realizării procesului de privatizare.3. Se apreciază, totodată, ca dispoziţiile art. 32^2 alin. (3) din ordonanţa ar retroactivă. Acest lucru nu corespunde însă realităţii. Prin faptul ca în conţinutul textului se fac referiri la fapte juridice care s-au petrecut în trecut, nu se produce o aplicare retroactivă a legii. Invocarea acelor situaţii trecute se impune tocmai pentru reglementarea efectelor lor care nu mai subzistă şi în prezent. În felul acesta legea acţionează nu cu privire la trecut, ci asupra unor realitati juridice care exista şi astăzi, pretinzand o reglementare reală, adecvată şi subsumata obiectului privatizării.4. Excepţia de neconstituţionalitate este nefondata şi cu privire la critica adusă dreptului de a emite acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, consacrată de art. 32^2 alin. (5) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999. Mai întâi, este de reţinut ca emiterea acestor acţiuni constituie o facultate şi nicidecum o obligaţie pentru adunarea generală. Apoi, categoria juridică a acţiunilor preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, este recunoscută în legislaţia de drept comercial a statelor cu economie de piaţa ca un instrument financiar deseori utilizat şi care generează importante avantaje patrimoniale. Inexistenta dreptului de vot este astfel compensata de vocaţia la un dividend prioritar, ceea ce şi determina caracterul preferenţial al acestor acţiuni. În speta, recursul la un asemenea instrument juridic nu îi lipseşte pe actionarii beneficiari decât de dreptul de vot aferent acţiunilor respective şi care fac parte dintr-un stoc afectat majorării capitalului social. Cu privire la celelalte acţiuni (cu caracter ordinar) pe care le deţin, actionarii vor avea în continuare drept de vot. Prin urmare, textul criticat nu urmăreşte privarea acţionarilor de drepturile consacrate de lege.5. Problematica spetei se aseamana, în buna măsura, cu o cauza soluţionată recent de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999. Cu acel prilej excepţia care viza prevederile art. 4 alin. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, Curtea a statuat ca reglementarea exprima opţiunea legiuitorului cu privire la privatizarea unei anumite categorii de societăţi comerciale, în sensul că pachetul de acţiuni aferent majorării capitalului social revine în întregime Fondului Proprietăţii de Stat. O asemenea opţiune legislativă nu este apta să între în coliziune cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile fiind ale statului, în calitatea sa de acţionar, numai el îşi poate manifesta, în calitate de proprietar al terenului, acordul de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, sunt constituţionale, întrucât societăţile comerciale, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, sunt proprietarele tuturor bunurilor din patrimoniul lor, inclusiv asupra terenurilor, iar potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 actionarii sunt proprietari numai ai acţiunilor. Se mai arata ca actionarii sunt creditorii speciali ai societăţii, pentru sumele depuse ca aport, care, faţă de creditorii obisnuiti, au dreptul, constituiţi în adunarea generală, sa participe la conducerea societăţii. Astfel, prin art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată prin Legea nr. 99/1999, se dispune mărirea capitalului social al societăţii comerciale cu valoarea terenurilor nou-dobândite nu sunt lezate drepturile acţionarilor. Asa fiind, textul de lege nu contravine dispoziţiilor art. 41, 49 şi 78 din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susţinerile autorului excepţiei şi ale părţilor prezente, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997), modificată şi completată prin pct. 43 al art. I din titlul I al Legii nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999), text potrivit căruia:"(1) Capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat.(2) Administratorii sunt obligaţi sa înregistreze majorarea capitalului social la registrul comerţului în termen de 60 de zile de la data emiterii certificatului, societatea comercială fiind scutită de plată taxelor şi a oricăror alte obligaţii legate de aceasta operaţiune. … (3) În cazul în care eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată, anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social sau dacă certificatul se eliberează după privatizare, capitalul social se majorează de drept cu valoarea terenurilor, care va fi considerată aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate. Cumpărătorul are un drept de opţiune la cumpărarea de la instituţia publică implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plătit de cumpărător pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat în conformitate cu prevederile normelor metodologice emise în aplicarea acestei ordonanţe de urgenţă, a unui număr de acţiuni suplimentare reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionării pachetului iniţial de acţiuni, după caz. Cumpărătorul îşi poate exercita aceasta opţiune în termen de doua luni de la data înregistrării majorării capitalului social. Transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor nou-emise are loc în momentul plăţii integrale a acţiunilor. … (4) Până la expirarea termenului de exercitare a drepturilor de opţiune, drepturile de vot conferite de acţiunile emise în conformitate cu prevederile alin. (3) sunt suspendate. … (5) Adunarea generală care decide emiterea acţiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenului poate să hotărască convertirea automată a acestora în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor." … Textele constituţionale a căror încălcare este susţinută de autorul excepţiei au următorul cuprins:– art. 41 alin. (2), teza întâi: "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular;"– art. 49 alin. (1) şi (2): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii;" … – art. 78: "Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la data publicării sau la data prevăzută în textul ei."Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată, a fost formulată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov, în calitate de intervenient principal, în mentionatul proces în care Fondul Proprietăţii de Stat a solicitat anularea hotărârii adunării generale a acţionarilor din Societatea Comercială „Comat” – S.A. Braşov de majorare a capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de aceasta societate, terenuri prevăzute în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. În cererea sa, adresată Tribunalului Braşov, Fondul Proprietăţii de Stat critica hotărârea adunării generale a acţionarilor, deoarece aceasta a decis împotriva legii, ca acţiunile aferente valorii majorate a capitalului social să se atribuie proporţional cu cota deţinută de fiecare acţionar, iar nu în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, completată prin Hotărârea Guvernului nr. 361/1998.Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. Braşov a solicitat menţinerea hotărârii adunării generale a acţionarilor de la Societatea Comercială "Comat" – S.A. Braşov, indicând în motivare ilegalitatea Hotărârii Guvernului nr. 361/1998 şi neconstituţionalitatea prevederilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 99/1999.Examinând art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată, Curtea constata ca acest text de lege se referă la procedura de majorare a capitalului social al societăţilor comerciale cu valoarea terenurilor deţinute de acestea pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate, iar nu la atribuirea acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor care se realizează într-o etapa ulterioară. Este adevărat ca majorarea capitalului social se face cu aprobarea adunării generale a acţionarilor, dar, în speta, actionarii nu au contestat majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor, ci numai modalitatea de atribuire a acţiunilor aferente, care, după opinia lor, trebuia să se facă în conformitate cu cota deţinută de fiecare acţionar, asa cum de fapt s-a şi procedat, iar nu în conformitate cu dispoziţiile art. 5 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 55/1998, completată prin Hotărârea Guvernului nr. 361/1998 referitoare la modul de atribuire a acţiunilor aferente majorării capitalului social cu valoarea terenurilor, cum susţine Fondul Proprietăţii de Stat.Art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, se referă la situaţia unor imobile deţinute de societăţile comerciale care fac obiectul privatizării. În art. 32^1 din aceeaşi ordonanţa se prevede că societăţile comerciale care deţin terenuri ce sunt necesare pentru desfăşurarea activităţii în conformitate cu obiectul lor de activitate şi al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua sa folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic, privatizarea acestor societăţi urmând să se facă fără a se include în capitalul social valoarea terenului aferent. După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparţinând domeniului public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosinţă societăţilor comerciale privatizate sau care urmează să fie privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă pentru perioada maxima prevăzută de lege. Terenurile clasificate ca aparţinând domeniului privat al statului ori unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, pot fi concesionate în condiţiile arătate de lege, închiriate sau oferite societăţii comerciale pentru a fi cumpărate. Potrivit art. 32^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, capitalul social al societăţilor comerciale cărora li s-a eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor se majorează de drept cu valoarea terenurilor menţionate în certificat, care va fi considerată ca aport în natura al statului sau al unei unităţi administrativ-teritoriale, după caz, la capitalul social al societăţii comerciale, în schimbul căruia se vor emite acţiuni suplimentare ce vor reveni de drept instituţiei publice implicate [alin. (3) al art. 32^2 ]. Cumpărătorul are un drept de opţiune la cumpărarea de la instituţia publică implicata, la un preţ convenit în contractul iniţial de vânzare a acţiunilor ori, în lipsa unei clauze în acest sens, la preţul plătit de cumpărător pentru pachetul iniţial de acţiuni, reactualizat, a unui număr de acţiuni suplimentare, reprezentând un procent din acţiunile nou-emise egal cu cota de participare a cumpărătorului la capitalul social la data când s-a emis certificatul sau la data achiziţionării pachetului iniţial de acţiuni, după caz.Prin urmare, titularul dreptului de proprietate asupra terenurilor este statul sau unităţile administrativ-teritoriale, denumite în lege "instituţiile publice implicate". Societatea comercială care deţine acest teren pentru desfăşurarea activităţii sale are numai un drept de folosinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată. Dacă terenurile respective constituie un aport al statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, în condiţiile art. 8 lit. e) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, numai statul sau unităţile administrativ-teritoriale, în calitate de acţionari, au dreptul la un număr de acţiuni, în condiţiile dispoziţiilor art. 210 alin. (4) din Legea nr. 31/1990.Conform art. 65 din Legea nr. 31/1990, numai în lipsa de stipulaţie contrară bunurile constituite aport în societăţile comerciale devin proprietatea acestora. Terenurile aferente constituie un aport pentru care acţiunile ce se emit revin de drept instituţiei publice implicate, situaţie în care este evident ca nici autorul excepţiei şi nici alţi acţionari nu pot pretinde vreun drept asupra acţiunilor acordate în schimbul terenurilor. În acest sens, într-un caz asemănător care viza constituţionalitatea art. 4 alin. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 32/1998 privind privatizarea societăţilor comerciale din turism, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 109 din 6 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 506 din 19 octombrie 1999, a decis ca reglementarea prin care se atribuie în întregime statului sau unităţii administrativ-teritoriale pachetul de acţiuni aferent majorării capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de societatea comercială nu contravine dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, întrucât bunul constituit ca aport în natura, respectiv terenurile, fiind ale statului, în calitatea sa de acţionar, numai acesta îşi poate manifesta acordul, în calitate de proprietar al terenului, de a vinde sau de a ceda în alt mod o parte din aceste acţiuni celorlalţi acţionari, care nu au decât un drept de opţiune la cumpărarea de acţiuni.Autorul excepţiei, Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. Braşov, astfel cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 133/1996, nu a dobândit la data infiintarii sale decât un drept de administrare şi gestionare a acţiunilor societăţilor comerciale pentru care s-au emis acţiuni proprii, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, iar nu şi un drept de proprietate asupra terenurilor din folosinţă societăţilor comerciale necesare pentru desfăşurarea activităţii lor. Actionarii sunt numai titulari ai acţiunilor, în conformitate cu art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Totodată ei sunt creditori speciali ai societăţilor comerciale pentru sume egale cu valoarea aportului lor la capitalul social.Art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată, nu lezeaza drepturile Societăţii de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. Braşov şi nici ale celorlalţi acţionari ale căror acţiuni le administrează şi le gestionează, ci se limitează sa reglementeze pentru viitor efectele emiterii unor acţiuni suplimentare corespunzătoare valorii terenului, constituite aport în natura, fără sa prejudicieze în vreun mod drepturile persoanelor asociate care rezultă din calitatea de asociat.Dispoziţiile art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999, nu contravin nici prevederilor art. 78 din Constituţie, ele aplicându-se de la producerea situaţiilor juridice intervenite după această dată. Dispoziţiile art. 35 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 care reglementau majorarea capitalului social cu valoarea terenurilor deţinute de societăţile comerciale ce se privatizează şi atribuirea acţiunilor către Fondul Proprietăţii de Stat şi ceilalţi acţionari, după caz, în funcţie de momentul în care terenurile au fost înscrise în cartea funciară şi momentul dobândirii calităţii de acţionar -, cu privire la constituţionalitatea cărora Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 34 din 17 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998, au fost abrogate în mod expres prin Legea nr. 99/1999. Dar aceasta este o problemă de aplicare în timp a legilor, care intră în competenţa instanţei sesizate să soluţioneze fondul cauzei, iar nu o problemă de constituţionalitate a legilor.În ceea ce priveşte susţinerea ca prin dispoziţia criticata "legiuitorul a intervenit şi a sugerat acţionarilor facultatea de a hotărî convertirea automată a acţiunilor suplimentare corespunzătoare valorii terenurilor în acţiuni preferenţiale, cu dividend prioritar, fără drept de vot, pe data expirării termenului de exercitare a dreptului de opţiune ori, după caz, la data rezolutiunii contractului de vânzare-cumpărare a acţiunilor", aceasta este o norma de recomandare pe care actionarii o pot aplica sau nu, având deplina libertate de a decide prin hotărârea ce o iau în adunarea generală a acţionarilor societăţii comerciale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32^2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale, modificată şi completată prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare Transilvania – S.A. din Braşov în Dosarul nr. 308/1999 al Tribunalului Braşov.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu –––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește