DECIZIE Nr. 8*) din 24 februarie 1994

Notă …
*) Definitivă prin nerecurare. Viorel Mihai Ciobanu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorentina Geangu – magistrat-asistent.Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin Încheierea din 19 noiembrie 1993 a Tribunalului Maramures, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, invocată de recurenta Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Maramures, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1984/1993 al acestui tribunal. În motivarea excepţiei se susţine, în esenta, astfel cum rezultă din memoriul alăturat încheierii, ca prin dispoziţiile art. 37 din Legea nr. 32/1968, care stabileşte ca agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea nu se citeaza la judecarea plingerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, sunt incalcate dispoziţiile art. 16 (egalitatea în drepturi), art. 21 (accesul liber la justiţie), art. 24 alin. (1) (dreptul de apărare) şi art. 128 (folosirea căilor de atac) din Constituţie, precum şi art. 2 pct. 3 din Legea nr. 59/1993. Astfel, necitarea agentului constatator la judecarea plingerii determina imposibilitatea pentru acesta de a dovedi legalitatea şi temeinicia actelor încheiate de organul de control. Totodată, se considera ca art. 37 din Legea nr. 32/1968, fiind în contradictie cu dispoziţiile constituţionale citate, este abrogat în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie. Tribunalul Maramures, exprimindu-şi opinia cu privire la excepţia invocată, considera ca prevederile art. 37 din Legea nr. 32/1968 nu sunt abrogate în temeiul art. 150 din Constituţie, „ele conţinând norme de drept procesual care nu pot fi considerate abrogate decît după adoptarea unor dispoziţii cu caracter special, care să le înlocuiască”. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere exprimat de Guvernul României se arata ca prin Ordonanţa Guvernului nr. 12 din 14 ianuarie 1994, art. 37 din Legea nr. 32/1968 a fost modificat în sensul că „Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei”. În aceste condiţii, se apreciază ca excepţia a rămas fără obiect. Senatul, în punctul de vedere exprimat, considera excepţia lipsită de temei, întrucît stabilirea calităţii procesuale a recurentei este de competenţa exclusiva a Tribunalului Maramures. Camera Deputaţilor nu şi-a exprimat punctul de vedere. CURTEA CONSTITUŢIONALĂanalizînd actele dosarului, punctele de vedere exprimate, raportul întocmit în cauza şi vazind prevederile art. 16, art. 21, art. 24 alin. (1) şi art. 128 din Constituţie, ale art. 37 din Legea nr. 32/1968, precum şi ale art. I pct. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 12/1994, retine următoarele: În art. 37 din Legea nr. 32/1968 se prevedea, astfel cum s-a mai arătat, ca la soluţionarea plingerii nu se mai citeaza agentul constatator şi organul care a aplicat sancţiunea, deşi hotărârea care ar urma să se pronunţe era definitivă şi executorie. Aceasta dispoziţie legală era contrară prevederilor art. 24 alin. (1) din Constituţie, care garantează dreptul de apărare, ce implica şi dreptul la citare, astfel încât, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, trebuia considerată abrogată. Cum tribunalul Maramures a decis prin Încheierea din 19 noiembrie 1993 ca „prevederile art. 37 din Legea nr. 32/1968 nu sunt implicit abrogate potrivit art. 150 din Constituţie”, în mod corect a fost sesizată Curtea Constituţională, care este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Dar, între data sesizării Curţii şi data soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, art. 37 din Legea nr. 32/1968 a cărui neconstituţionalitate s-a invocat a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 25 ianuarie 1994. În noua formulare textul prevede că "Plîngerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei competente, care citeaza pe cel care a făcut plîngerea, organul care a aplicat sancţiunea, precum şi orice altă persoană în măsura să contribuie la rezolvarea justa a cauzei". Rezultă ca, urmare modificării textului, excepţia, care a fost cu temei ridicată, a rămas fără obiect. Pe cale de consecinţa, excepţia ridicată este în prezent vadit nefondata, în sensul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 lit. A c), art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 32/1968, invocată de Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Maramures, în cauza ce formează obiectul dosarului nr. 1984/1993, aflat pe rolul Tribunalului Maramures, fiind lipsită de obiect ca urmare a modificării textului prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/1994. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 24 februarie 1994. PREŞEDINTE,prof. univ. dr. Viorel Mihai CiobanuMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește