DECIZIE nr. 798 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica în Dosarul nr. 11.011/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 16 D/2010, nr. 328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr. 431 D/2010 şi nr. 514 D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun, Florin Bogdan Trifan, Florin Nica şi Leonard Gabriel Ionică în dosarele nr. 13.681/302/2009, nr. 11.007/302/2009, nr. 16.803/302/2009, nr. 16.796/302/2009 şi, respectiv, nr. 16.580/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal sunt prezenţi Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun şi Florin Nica, lipsind Florin Bogdan Trifan şi Leonard Gabriel Ionică, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 14 D/2010, nr. 16 D/2010, nr. 328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr. 431 D/2010 şi nr. 514 D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente nu se opun conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 16 D/2010, nr. 328 D/2010, nr. 329 D/2010, nr. 431 D/2010 şi nr. 514 D/2010, la Dosarul nr. 14 D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul, pe rând, autorilor excepţiei prezenţi. Având cuvântul, Grigore Constantin Stoica solicită acordarea unui nou termen de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, văzând data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, apreciază că a existat un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării şi, prin urmare, solicită respingerea cererii de amânare.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare formulată.Autorul excepţiei Dumitru Florin arată că renunţă la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, cerere care a fost depusă şi la dosarul cauzei.Curtea constată că nu poate fi primită cererea de renunţare formulată, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului (…).” Excepţia de neconstituţionalitate este o excepţie de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea acesteia de către partea care a ridicat-o.Vicenţiu Virgil Păun şi Florin Nica solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 30 noiembrie 2009, 14 decembrie 2009, 20 ianuarie 2010, 16 februarie 2010 şi 15 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 11.011/302/2009, nr. 13.681/302/2009, nr. 11.007/302/2009, nr. 16.796/302/2009 şi, respectiv, nr. 16.580/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitu ţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica, Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun, Florin Nica şi Leonard Gabriel Ionică.Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 16.803/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Florin Bogdan Trifan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, similară în dosarele conexate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece "stabilirea în mod arbitrar şi pe criterii imprecis determinate nu poate decât să determine o inegalitate a cetăţenilor în faţa legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică aşa cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei". Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune "în mod excepţional", fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deţinutul. În aceeaşi măsură, "analizarea de către aceeaşi Comisie a naturii şi modului de săvârşire a infracţiunii, fără ca deţinutul să aibă posibilitatea depunerii de probatorii, iar Comisia să aibă întreaga situaţie avută în vedere de instanţa de judecată care a pronunţat condamnarea, reprezintă un act de ingerinţă în actul autorităţii judiciare, nepermis într-o ordine constituţională în care separaţia puterilor în stat este cuprinsă în chiar art. 1 alin. (4) din Constituţie".Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şiAvocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Din examinarea încheierilor de sesizare, precum şi a concluziilor scrise depuse de autorii excepţiei în dosarele instanţelor de judecată rezultă că în toate aceste dosare obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 23 alin. (2), potrivit cărora, „În mod excepţional, natura şi modul de săvârşire a infracţiunii, precum şi persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate”, astfel încât numai cu privire la acestea Curtea urmează a se pronunţa.În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind separaţia puterilor în stat, în art. 16 – Egalitatea în drepturi şi în art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că prevederile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, şi prin Decizia nr. 68 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 27 februarie 2008, Curtea a statuat că dispoziţiile care reglementează regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, inclusiv cele referitoare la procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate nu stabilesc privilegii sau discriminări. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 22 din Constituţie privind dreptul la integritate fizică şi psihică al persoanei, s-a reţinut că aceasta vizează modul de interpretare şi aplicare a legii de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aspect care excedează competenţei Curţii Constituţionale. S-a mai reţinut că, potrivit art. 26 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 275/2006, schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. În plus, în temeiul art. 26 alin. (8) din acelaşi act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanţiile stabilite de lege, poate formula apărările pe care le consideră necesare.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Grigore Constantin Stoica, Florin Dumitru, Vicenţiu Virgil Păun, Florin Bogdan Trifan, Florin Nica şi Leonard Gabriel Ionică în dosarele nr. 11.011/302/2009, nr. 13.681/302/2009, nr. 11.007/302/2009, nr. 16.803/302/2009, nr. 16.796/302/2009 şi, respectiv, nr. 16.580/302/2009 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește