DECIZIE nr. 797 din 3 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.115/83/2006, Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată din oficiu de către această instanţă într-o cauză având ca obiect un litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor încalcă dispoziţiile art. 21 din Constituţie, în măsura în care acest text ar fi interpretat în sensul că plângerile formulate împotriva măsurilor disciplinare aplicate personalului clerical excedează în totalitate competenţa materială a instanţelor de drept comun, ceea ce reprezintă o îngrădire a accesului la justiţie în cazul litigiilor de altă natură decât contravenţională şi penală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale întrucât îngrădesc accesul liber la justiţie, potrivit căruia legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul acestui drept nicio categorie sau niciun grup social.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critică alin. (2) al art. 26 din Legea nr. 489 din 28 decembrie 2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 8 ianuarie 2007, având următorul cuprins:"(2) Pentru problemele de disciplină internă sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare şi canonice."Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cuprinse la art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Critica de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, existenţa în cadrul cultelor a organelor proprii de judecată pentru probleme de disciplină internă, care sunt de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie al personalului cultelor religioase.Curtea reţine că, în scopul examinării excepţiei, se impune analizarea naturii juridice a unităţilor de cult şi a raporturilor acestora cu statul român, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 29 alin. (1)-(6) din Constituţie, potrivit cărora:"(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. … (3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. … (4) În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă. … (5) Cultele religioase sunt autonome faţă de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenţei religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate." … Văzând aceste dispoziţii, Curtea constată că alcătuirea cultelor religioase este compusă din totalitatea credincioşilor de o anumită religie, că ele sunt autonome faţă de stat şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. Aşadar, cultele au un rol spiritual în societatea românească, fiind evident că natura lor juridică nu este cea a unor entităţi statale, deoarece ele sunt autonome faţă de stat. Disciplina internă a unui cult este reglementată prin acte juridice specifice, adecvate desăvârşirii rolului spiritual, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului.Cât priveşte statul, Curtea Constituţională reţine că acesta este o organizaţie politică care îşi realizează atribuţiile prin exercitarea funcţiilor publice. Or, statul nu exercită funcţii publice şi în domeniul activităţii interne a cultelor religioase. De aceea, normele juridice emise de stat cu privire la disciplina muncii nu sunt aplicabile şi personalului cultelor religioase.Faţă de acestea, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea art. 21 din Constituţie privind accesul la justiţie. Astfel, instanţele de judecată nu sunt competente să exercite funcţia de înfăptuire a justiţiei în cadrul cultelor religioase pentru acte de încălcare a disciplinei interne, deoarece răspunderea juridică în materie, nu este reglementată prin norme juridice de drept comun, ci prin norme juridice proprii acelor culte. De altfel, Curtea reţine că este echitabil să se stabilească răspunderea disciplinară a personalului clerical de către organe de judecată ale cultelor, deoarece numai acestea pot aprecia dacă actele de indisciplină săvârşite sunt sau nu compatibile cu rolul spiritual al cultului.Deosebit de aceasta, Curtea constată că dispoziţiile alin. (3) al textului criticat instituie garanţia liberului acces la justiţie pentru membrii clerului, în cazul contravenţiilor şi infracţiunilor, adică în cazul săvârşirii unor acte antisociale, stabilite prin norme generale.Aşadar, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile criticate nu restrâng dreptul personalului cultelor religioase de acces la justiţie atunci când se urmăreşte restabilirea ordinii de drept în baza normelor juridice de aplicabilitate generală, ca de exemplu: materie civilă, comercială, administrativă, penală, contravenţională etc.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 8.115/83/2006 de Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește