DECIZIE nr. 795 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în Dosarul nr. 5.600/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei. În acest sens, precizează că, în urma modificărilor intervenite prin Legea nr. 262/2007, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 conţin, în prezent, o soluţie legislativă diferită de cea iniţial vizată de autorul excepţiei, de natură să îndepărteze critica de neconstituţionalitate, astfel că această excepţie urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată, argumentând, în esenţă, că inexistenţa unui termen procedural în sensul dorit de autorul excepţiei nu înseamnă neconstituţionalitatea textului legal criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.600/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe civile prin care a fost respinsă acţiunea în anulare a unui ordin al ministrului economiei şi finanţelor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale menţionate, care prevăd un termen de decădere înăuntrul căruia poate fi formulată acţiunea în anulare a unui act administrativ unilateral, "îi pun pe judecători în situaţia de a acoperi nulitatea absolută, încălcându-se principiul legalităţii şi contravenind, astfel, prevederilor art. 124 alin. (1) din Constituţie, în care se arată imperativ că justiţia se înfăptuieşte în numele legii". De asemenea, susţine că este încălcat şi art. 126 alin. (6) din Legea fundamentală, care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Autorul excepţiei – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici – consideră că, în speţă, este vorba "de un caz clar de nulitate absolută", însă, datorită termenului de decădere prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, instituţia este îngrădită în exercitarea atribuţiilor sale, fiind imposibil a se restabili ordinea de drept, menţinându-se „situaţia de ilegalitate şi tulburarea ordinii publice şi a bunelor moravuri”. Cu alte cuvinte, textele legale criticate pun judecătorii în situaţia de a pronunţa „soluţii prin care se acoperă ilegalităţi grave”, fiind ignorată totodată şi imprescriptibilitatea nulităţii absolute.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în situaţia în care data de referinţă pentru calcularea termenului este cea a emiterii actului administrativ, iar nu data luării la cunoştinţă prin comunicare, publicare sau altă formulă de cunoaştere a existenţei şi conţinutului actului atacat. Totodată, din examinarea prevederilor art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituţie, rezultă că acestea din urmă vizează contenciosul administrativ în genere, fără a cuprinde vreo dispoziţie în sensul limitării contenciosului administrativ obiectiv. Or, prin art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, se instituie tocmai o astfel de limitare, respectiv un an de la data emiterii actului, termen definit prin alin. (5) al aceluiaşi articol ca fiind un termen de decădere, şi nu de prescripţie.În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal apreciază că şi limitarea accesului la justiţie pe calea contenciosului administrativ pe baza criteriului datei emiterii actului administrativ ca termen de referinţă prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, iar nu a datei luării la cunoştinţă a actului (existenţă şi conţinut), este neconstituţională, de natură a încălca dispoziţiile art. 126 alin. (6) din Constituţie. Menţionează în plus că „aceeaşi dată de referinţă, respectiv «data când partea a cunoscut actul atacat», se utilizează şi în dreptul comunitar (ex. TPI 7 martie 1995 Socurte, Quavi, Stec c/Comisie)”.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul şi-a exprimat punctul de vedere în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Alin. (1) al art. 11 din Legea nr. 554/2004 prevede regula generală potrivit căreia termenul pentru introducerea cererii la instanţa de contencios administrativ este de 6 luni, iar alin. (2) stabileşte excepţia, în sensul că, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă şi peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului. În opinia Guvernului, dispoziţiile legale criticate nu numai că nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6), ci sunt chiar expresia acestora, fiind menite să asigure exercitarea controlului judecătoresc asupra actelor administrative prin instanţele de contencios administrativ, cu respectarea procedurilor, formelor şi modalităţilor instituite de lege. Or, aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite prin lege. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în sensul respingerii excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate, de exemplu, prin deciziile nr. 534/2006, nr. 123/2006, nr. 638/2006 sau nr. 830/2006.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 îngrădesc accesul liber la justiţie şi aduc atingere regulii garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din lege, care prevăd termenul de prescripţie de 6 luni, acesta nu este de natură a încălca principiul liberului acces la justiţie şi nici regula garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ.Totodată, arată că dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare regulilor privind înfăptuirea justiţiei, prevăzute de art. 124 alin. (1) din Constituţie.În concluzie, consideră că dispoziţiile art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale, iar dispoziţiile art. 11 alin. (1) din aceeaşi lege sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1), (2) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate, acest act normativ a fost modificat şi completat prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Alin. (1) şi (2) ale art. 11 din legea criticată au fost modificate prin art. I pct. 16 din actul normativ menţionat, astfel că textele legale atacate au în prezent următoarea redactare:" Art. 11 – Termenul de introducere a acţiunii(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: … a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; … b) data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii; … c) data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluţionare a cererii; … d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluţionarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; … e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. … (2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. … (3) În cazul acţiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existenţa actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2)." … În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că textele legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1) potrivit cărora "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii" şi ale art. 126 alin. (6) care garantează controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice pe calea contenciosului administrativ.Examinând dispoziţiile de lege criticate, Curtea reţine că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, intervenţiile legislative având în general sensul unei mai bune corelări a textelor, dar vizând şi câteva aspecte de esenţă.Or, prin Decizia nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocării excepţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Plenul Curţii Constituţionale a statuat că "în cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţă asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării".Astfel, Curtea constată că soluţiile legislative cuprinse în alin. (1) şi (3) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, cu privire la termenul de 6 luni de introducere a acţiunii în anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate, respectiv cu privire la modalitatea de calcul a acestui termen pentru acţiunile formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, nu au suferit modificări de substanţă.Cât priveşte alin. (2) al art. 11, se observă că în prezent textul de lege stabileşte ca dată de referinţă pentru calcularea termenului de decădere de un an data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz, fiind eliminată soluţia, criticată de autorul excepţiei, ca acest termen de un an să se calculeze prin raportare la data emiterii actului administrativ atacat. Întrucât textul de lege iniţial criticat a căpătat, prin modificările aduse, o altă configuraţie juridică, Curtea reţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.Asupra faptului că autorul excepţiei – Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici – critică însăşi existenţa unui termen de decădere, care, în opinia sa, oferă posibilitatea acoperirii unor cazuri de nulitate absolută şi de "ilegalităţi grave", încălcându-se prevederile art. 124 alin. (1) şi ale art. 126 alin. (6) din Constituţie, Curtea constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa stabilirii procedurii de judecată, printre care şi fixarea unor termene înăuntrul cărora poate fi exercitat dreptul la acţiune, aparţine legiuitorului. În plus, în jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 635 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 22 august 2007, instanţa de contencios constituţional a reţinut constant că „limitele legale impuse pentru exercitarea dreptului la acţiune, şi anume termenul de 6 luni sau de un an de la data emiterii actului, reprezintă măsuri de protecţie a stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice create şi a efectelor actelor administrative, acestea fiind, totodată, termene rezonabile în cadrul cărora persoanele interesate au posibilitatea de a acţiona, în condiţiile legii”. Aşadar, chiar dacă subiecţii acţiunii în contencios administrativ prevăzuţi de art. 11 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 au o calitate specială, aceasta nu le conferă posibilitatea eludării condiţiilor legale de exercitare a dreptului la acţiune. Prin urmare, Curtea constată că susţinerile de neconstituţionalitate referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la încălcarea principiului garantării controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice nu sunt întemeiate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici în Dosarul nr. 5.600/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește