DECIZIE nr. 795 din 19 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marcelin Pătraşcu şi Virginia Pătraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu în Dosarul nr. 3.439/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal se prezintă Marcelin Pătraşcu, personal şi asistat de avocat Gheorghe Badea, Virginia Pătraşcu, reprezentată de acelaşi avocat, Gheorghe Preda, personal, precum şi părţile Ioan Creţiu şi Mihaela Ioana Creţiu, reprezentate de avocat Sebastian Răduleţu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 477D/2009, nr. 546D/2009, nr. 684D/2009 şi nr. 694D/2009, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 546D/2009, nr. 684D/2009 şi nr. 694D/2009 la Dosarul nr. 477D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticilor şi depun note scrise în susţinerea cererilor formulate.Avocatul părţilor Ioan Creţiu şi Mihaela Ioana Creţiu susţine respingerea excepţiilor de neconstituţionalitate, arătând că textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) şi art. 44 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 675.1/32/2008, şi prin Încheierea din 28 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 40/35/2006, Curtea de Apel Bacău Secţia civilă, respectiv Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Marcelin Pătraşcu şi Virginia Pătraşcu, respectiv de Anişoara Chiţu.Prin Încheierea din 15 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.439/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu.Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.590/299/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (1) lit. a) şi lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, precum şi a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Preda.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil, deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor. Or, în condiţiile în care conduita unei persoane care a cumpărat un imobil în baza dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, care oferea spre vânzare chiriaşilor locuinţele revendicate, este dată de dispoziţiile legale în vigoare la data respectivă, subiecţii care au cumpărat aceste imobile s-au întemeiat pe garanţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale.Neclaritatea textelor de lege rezidă şi în faptul că acestea nu oferă criterii suficiente pentru determinarea sferei imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, dar considerate a fi preluate în mod abuziv, ceea ce conduce la concluzia că toate modalităţile de dobândire a proprietăţii de către stat au fost abuzive, concluzie ce constituie prin ea însăşi o încălcare a dreptului de proprietate.Pe de altă parte, dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorilor, nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor care cuprind garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României le-au definit sau stabilit în aplicarea textului constituţional.De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 26 alin. (1) din Constituţie referitor la viaţa intimă familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetăţenii care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea criticată le-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei susţin că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (2), întrucât nu prevăd suspendarea soluţionării litigiilor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti din momentul promovării unui recurs în interesul legii având ca obiect practica neunitară a instanţelor referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale care constituie temeiul respectivelor cauze.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că normele criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 2 alin. (1) lit. a) şi h): "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:a) imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare; […] … h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare;”; … – Art. 12: "În situaţia imobilelor deţinute de stat, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică dintre cele prevăzute la art. 21 alin. (1), (2) şi (4), dacă persoana îndreptăţită a primit o despăgubire, restituirea în natură este condiţionată de rambursarea unei sume reprezentând valoarea despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit."De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă şi dispoziţiile art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Soluţiile se pronunţă numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 26 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) şi (3), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 196 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia.Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, analizând argumentaţia criticii de neconstituţionalitate, autorii acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate, în sensul adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios european a drepturilor omului.Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică în cadrul controlului de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că aceste susţineri, referitoare la încălcarea dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtă vreme instanţa de judecată a examinat în fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că excepţia este inadmisibilă, întrucât, efectuând controlul de constituţionalitate, Curtea nu poate completa norma de procedură în sensul introducerii unei noi cauze de suspendare a proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti. O atare operaţie excedează competenţei instanţei constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) şi h) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Marcelin Pătraşcu şi Virginia Pătraşcu în Dosarul nr. 675.1/32/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, de Anişoara Chiţu în Dosarul nr. 40/35/2006 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, de Mihaela Stanciu şi Florin Stanciu în Dosarul nr. 3.439/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, precum şi de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.2. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 329 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Gheorghe Preda în Dosarul nr. 3.590/299/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește