DECIZIE nr. 794 din 3 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Benoni Nica şi Romică Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal, sunt prezenţi autorii excepţiei, asistaţi de domnul avocat Ion Lazăr, din cadrul Baroului Bucureşti. Sunt prezente, de asemenea, părţile Gheorghe Luca, Costel Stan, Daniela Stan, Nicolae Constantin şi Florinel Pentelei, precum şi reprezentantul părţii Societatea Comercială "Valahorum" S.R.L., doamna consilier juridic Adriana Bordeanu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, avocatul autorilor excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, reiterând, pe larg, motivele expuse în faţa instanţei de judecată.Partea Gheorghe Luca arată că nu mai are nimic de adăugat.Partea Costel Stan arată că a fost liberat condiţionat şi depune la dosar, în dovedirea celor afirmate, copia unei adrese a Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală către Penitenciarul Rahova.Partea Daniela Stan nu mai are nimic de adăugat.Părţile Nicolae Constantin şi Florinel Pentelei arată că sunt de acord cu cele susţinute de apărătorul autorilor excepţiei.Reprezentantul Societatea Comercială "Valahorum" S.R.L. lasă la aprecierea Curţii Constituţionale soluţionarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că nu pot fi reţinute argumentele autorilor excepţiei în sensul că norma criticată ar avea un caracter mixt – de drept procesual şi de drept substanţial – şi că principiul aplicării legii penale mai favorabile nu este incident în materie procesual penală. În plus, compararea mai multor dispoziţii legale (în cauză, a conţinutului textului de lege criticat în forma actuală, respectiv cea anterioară modificării sale), prin prisma intereselor specifice ale părţii, nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în jurisprudenţa sa.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.940/3/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Benoni Nica şi Romică Caraian în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care permit procurorului să solicite, ca motiv de recurs, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru fapte săvârşite anterior intrării în vigoare a acestor dispoziţii, atât timp cât legea în vigoare la acea dată nu prevedea o astfel de posibilitate. Se arată că, întrucât activitatea infracţională a inculpaţilor s-a desfăşurat în perioada 19992000, perioadă în care textul de lege criticat avea un alt conţinut, invocarea de către Parchet a motivului de recurs prevăzut de art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală în actuala redactare "constituie, pentru inculpaţi, o lege mai nefavorabilă, făcând incidente în cauză dispoziţiile art. 13 din Codul penal, raportat la art. 15 alin. (2) din Constituţie". Se mai arată că norma criticată are caracter mixt, atât de drept procesual penal, cât şi de drept penal şi, ca urmare, "interdependenţa dintre cele două categorii de norme atrage după sine incidenţa unor dispoziţii legale care să constituie pentru inculpat legea penală mai favorabilă."Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor din Legea fundamentală invocate de autori.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Cazurile în care se poate face recurs, care au următorul conţinut:"Hotărârile sunt supuse casării în următoarele cazuri: [_]14. când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal sau în alte limite decât cele prevăzute de lege".Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 alin. (2) referitoare la aplicarea legii penale sau contravenţionale mai favorabile, ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitoare la stabilirea şi aplicarea pedepselor numai în temeiul legii şi ale art. 129 referitoare la Folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nemulţumirea autorilor izvorăşte din împrejurarea că, deşi la momentul săvârşirii faptelor pentru care au fost condamnaţi, legea procesual penală nu prevedea posibilitatea de a promova recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti în cazul în care s-au aplicat pedepse greşit individualizate, art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, în redactarea actuală, reglementează această posibilitate. În opinia autorilor excepţiei, aplicarea textului de lege criticat în actuala redactare, în condiţiile în care activitatea infracţională a acestora s-a desfăşurat într-o perioadă în care acesta avea un alt conţinut, are semnificaţia încălcării principiului aplicării legii penale mai favorabile.Asemenea critici nu pot fi reţinute, deoarece, pe de o parte, autorii excepţiei încearcă să convertească controlul de constituţionalitate într-unul de drept comun tinzând să solicite Curţii să se pronunţe cu privire la modul de interpretare şi de aplicare al legii. Or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, problemele de interpretare şi de aplicare a legii în raport de situaţiile concrete deduse judecăţii fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. Pe de altă parte, principiul consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie vizează aplicarea legii penale mai favorabile, prin aceasta înţelegându-se dispoziţii de drept penal substanţial. Faptul că norma procesual penală face trimitere la criteriile de individualizare a pedepselor consacrate de art. 72 din Codul penal nu este de natură a atrage după sine aplicarea principiului invocat pentru normele consacrate de Codul de procedură penală, care sunt de imediată aplicare şi care au fost adoptate de legiuitor în virtutea competenţei sale stabilite de Constituţie în art. 126 alin. (2).Curtea mai reţine că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală, deoarece, de vreme ce instituie posibilitatea sancţionării hotărârilor judecătoreşti prin care s-au aplicat pedepse greşit individualizate sau în alte limite decât cele prevăzute de lege, acestea dau expresie textului constituţional invocat, potrivit căruia pedepsele sunt stabilite şi aplicate numai în temeiul legii.De asemenea, dispoziţiile art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală nu conţin nicio dispoziţie de natură să încalce dreptul la un proces echitabil. Dimpotrivă, prin această reglementare s-a avut în vedere dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială.Cât priveşte critica raportată la art. 129 din Constituţie, autorul excepţiei nu a motivat in terminis în ce constă contrarietatea invocată. Prin urmare, raportarea la acest temei constituţional nu poate fi avută în vedere, deoarece, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate, Curtea neputându-se substitui autorilor pentru a complini acest neajuns.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE :Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 385^9 pct. 14 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Benoni Nica şi Romică Caraian în Dosarul nr. 5.940/3/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește