DECIZIE nr. 793 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Mocanu-suciu în Dosarul nr. 2.139/85/2009 al Tribunalului Sibiu Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că autoarea excepţiei a transmis la dosar o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsa sa şi admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.139/85/2009, Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ana Mocanu-Suciu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât persoana interesată nu poate invoca ilegalitatea actului normativ pe care se întemeiază actul individual, ceea ce dă naştere unei puteri discreţionare excesive autorităţilor administrative, înfrângând astfel principiul legalităţii statuat prin art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Precizează că, prin interzicerea implicită a controlului indirect având ca obiect acte administrative normative, accesul la justiţie este restricţionat, ca şi dreptul de a se adresa instanţei în condiţiile art. 52 din Constituţie. Se susţine că, de vreme ce în art. 21 şi 52 din Constituţie nu se face distincţie între natura normativă şi individuală a actului atacat, nici legiuitorul nu este îndrituit să facă o asemenea distincţie şi să restrângă exercitarea dreptului persoanelor de a-şi apăra interesele în faţa instanţelor de judecată. Arată că, în forma actuală a dispoziţiei de lege criticate, este înlăturat un mijloc esenţial de apărare a drepturilor persoanelor.Tribunalul Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că modificările aduse art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin Legea nr. 262/2007 restrâng obiectul excepţiei de nelegalitate la actul administrativ unilateral individual, lăsând neclarificată situaţia actului administrativ unilateral normativ, fără ca legiuitorul să fi explicat motivul pentru care a scos această categorie de acte administrative de sub incidenţa art. 4 din Legea nr. 554/2004. Conchide că se încalcă art. 21 şi 52 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ca urmare a modificărilor survenite prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1): "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor prevederi din Legea fundamentală: art. 1 alin. (5) care instituie obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, art. 21 care garantează dreptul de acces liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză. În acest sens pot fi menţionate, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 342 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 aprilie 2009, şi Decizia nr. 1.569 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010.Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, se impune păstrarea soluţiei pronunţate cu acele prilejuri şi argumentele pe care aceasta s-a bazat.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Mocanu-Suciu în Dosarul nr. 2.139/85/2009 al Tribunalului Sibiu – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește