DECIZIE nr. 792 din 9 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Prosszer Zoltan şi Prosszer Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.633/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin. Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect judecarea cererii de apel introdusă împotriva sentinţei prin care s-a respins cererea de opoziţie cambială aparţinând autorilor excepţiei, în calea de atac a apelului, instanţa invocând din oficiu excepţia tardivităţii acestuia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederea legală criticată, potrivit căreia exercitarea căii de atac împotriva hotărârii pronunţate asupra opoziţiei care se face "într-un termen de 15 zile calculat de la pronunţare, contravine flagrant principiului constituţional al garantării dreptului la apărare, precum şi principiului egalităţii cetăţeanului în faţa legii." În acest sens arată că "partea este ţinută să exercite o cale de atac fără să cunoască considerentele ce au stat la baza pronunţării hotărârii apelate". Pe de altă parte, autorii excepţiei consideră că, soluţionând excepţia invocată, Curtea Constituţională "urmează să analizeze în ce măsură prevederile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 au fost abrogate implicit prin prevederile art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în condiţiile în care opoziţia cambială este asimilată cu o veritabilă contestaţie la executare”, iar „hotărârea pronunţată în aceasta din urmă procedură nu este susceptibilă de apel”.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "stabilirea momentului de începere a curgerii termenului de apel de la pronunţare şi nu de la comunicare" nu înseamnă înfrângerea principiului egalităţii, "legiuitorul putând institui, în considerarea unor situaţii particulare, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi specifice de exercitare a drepturilor procedurale".De asemenea, tribunalul apreciază că dreptul la apărare nu este încălcat, deoarece autorii excepţiei "nu sunt privaţi de posibilitatea de a-şi motiva hotărârea, întrucât […], potrivit dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, motivele de apel pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfăţişare".În ceea ce priveşte susţinerile referitoare la asimilarea opoziţiei cambiale cu o contestaţie la executare, tribunalul a reţinut că "acestea sunt aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii şi urmează să facă obiectul analizei de către instanţa de judecată, la soluţionarea cauzei".Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederea legală criticată este constituţională. În acest sens arată că nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii, deoarece "dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare". Totodată, "textele legale invocate nu aduc atingere dreptului părţilor ca pe parcursul întregului proces să-şi valorifice pretenţiile sau să dovedească netemeinicia pretenţiilor adversarului, prevalându-se de toate garanţiile dreptului la apărare în cadrul unui proces public".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare şi din concluziile autorilor îl constituie dispoziţiile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, potrivit cărora „Hotărârea pronunţată asupra opoziţiei va putea fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare”.Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare.Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine următoarele:Executarea cambială a fost concepută de legiuitor ca o procedură simplificată, în vederea valorificării cu celeritate a drepturilor cambiale.Astfel, potrivit art. 61 din Legea nr. 58/1934, cambia se învesteşte cu formulă executorie de către judecătorie, având valoare de titlu executoriu, somaţia de executare se transmite debitorului, iar conform art. 62 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 58/1934, debitorul poate face opoziţie la executare în termen de 5 zile de la primirea somaţiei şi judecătoria va judeca opoziţia potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini.Curtea constată însă că prin alin. (3) al art. 62 se instituie o normă specială, ce derogă de la prevederile referitoare la executarea silită cuprinse în Codul de procedură civilă. Astfel, calea de atac a hotărârii pronunţate asupra opoziţiei este apelul, şi nu recursul, acest apel declarându-se în termen de 15 zile de la pronunţarea hotărârii şi nu de la comunicarea acesteia.Curtea reţine că instituirea unei norme speciale cu privire la momentul declarării căii de atac, prin care se derogă de la norma generală cuprinsă în art. 284 alin. 1 din Codul de procedură civilă, nu are semnificaţia unei atingeri aduse dreptului la apărare aparţinând autorului excepţiei. Aceasta, deoarece prevederile art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 trebuie interpretate în coroborare cu prevederile art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază apelul, precum şi dovezile invocate în susţinerea acestuia pot fi depuse inclusiv la prima zi de înfăţişare.Aşa fiind, autorii excepţiei aveau posibilitatea ca, în intervalul cuprins între comunicarea hotărârii şi prima zi de înfăţişare, să-şi valorifice dreptul la apărare, motivându-şi cererea de apel şi arătând dovezile pe care aceasta se întemeiază.Totodată, Curtea mai reţine că exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prevăzut de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă. Ca urmare, neexercitarea dreptului de a declara apel în termenul de 15 zile de la pronunţarea hotărârii asupra opoziţiei cambiale, datorită lipsei de diligenţă a titularului acestuia, nu are semnificaţia încălcării dreptului său la apărare.De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât instituirea unui termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita prerogativa conferită de lege nu contravine acestui principiu, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi fără discriminări.Cât priveşte susţinerea autorilor excepţiei potrivit căreia Curtea Constituţională urmează să analizeze dacă opoziţia cambială "este asimilată cu o veritabilă contestaţie la executare", Curtea constată că acestea sunt aspecte care ţin de interpretarea şi aplicarea legii, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, excepţie ridicată de Prosszer Zoltan şi Prosszer Daniela-Gabriela în Dosarul nr. 3.633/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește