DECIZIE nr. 792 din 27 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Iulian Conduleţ în Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei a depus în scris concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la drepturile apărătorului învinuitului sau inculpatului. Or, autorul excepţiei are calitate de parte vătămată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 februarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 986/212/2007, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Iulian Conduleţ în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispuse de procuror.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie şi art. 24 referitoare la dreptul la apărare, deoarece apărătorul său ales a fost îndepărtat în momentul audierii martorului în cursul urmăririi penale. Or, de vreme ce în procedura de soluţionare a plângerilor împotriva rezoluţiei procurorului singura probă admisibilă este cea cu înscrisuri, ceea ce nu permite reformarea depoziţiei martorului, textul legal criticat este de natură a contraveni liberului acces la justiţie şi dreptului la apărare.Judecătoria Constanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată numai în ce priveşte dispoziţiile art. 172 alin. 2-8 din Codul de procedură penală, deoarece acestea nu conţin norme contrare dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. Cât priveşte art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, Avocatul Poporului apreciază că acesta contravine art. 24 din Constituţie, deoarece în actuala reglementare s-a limitat sfera actelor la care poate participa apărătorul învinuitului sau inculpatului numai la actele de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa acestuia din urmă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 172 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Drepturile apărătorului, care au următorul conţinut:"În cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula cereri şi depune memorii. Lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoştinţat de data şi ora efectuării actului. Încunoştinţarea se face prin notificare telefonică, fax, internet sau prin alte asemenea mijloace, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.Când asistenţa juridică este obligatorie, organul de urmărire penală va asigura prezenţa apărătorului la ascultarea învinuitului sau inculpatului.În cazul în care apărătorul învinuitului sau inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmărire penală, se face menţiune despre aceasta, iar actul este semnat şi de apărător.Persoana reţinută sau arestată are dreptul să ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.Apărătorul are dreptul de a se plânge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situaţiile prevăzute în alin. 2 şi 4, procurorul este obligat să rezolve plângerea în cel mult 48 de ore.În cursul judecăţii, apărătorul are dreptul să asiste pe inculpat, să exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar în cazul când inculpatul este arestat, să ia contact cu acesta.Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligaţii, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocaţi, spre a lua măsuri."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la prevederi similare. Astfel, prin Decizia nr. 365 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru considerentele acolo arătate.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, argumentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Distinct de acestea, Curtea mai constată că autorul a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate motivat de împrejurarea că apărătorul său a fost îndepărtat din sală în momentul audierii unui martor în cursul urmăririi penale. Altfel spus, ar trebui ca avocatul ales să poată participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală, procurorul fiind astfel dublat în atribuţii de apărătorii învinuiţilor ori inculpaţilor. O astfel de reglementare nici nu ar fi posibilă, dat fiind faptul că fazei de urmărire penală, spre deosebire de faza de judecată, nu îi este specific principiul contradictorialităţii. Dreptul la apărare presupune, potrivit art. 24 din Legea fundamentală, dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu. Or, prevederea legală criticată nu numai că nu contravine acestui principiu, ci îi dă expresie, oferind părţii interesate dreptul de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. În plus, modalitatea în care apărătorul ales a înţeles să reprezinte interesele clientului său este o problemă ce excedează competenţei Curţii Constituţionale, iar eventualele erori ori inconsecvenţe strecurate în procesul penal, determinate de apărare sau chiar de acuzare, nu pot fi convertite în vicii de neconstituţionalitate.În sfârşit, Curtea constată că dispoziţiile legale potrivit cărora, în cursul urmăririi penale, apărătorul învinuitului ori inculpatului poate asista numai la efectuarea actelor care implică prezenţa sau audierea persoanei căreia îi asigură apărarea sunt norme de procedură care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, sunt prevăzute numai prin lege. Aşa fiind, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a reglementa cu privire la procedura de judecată, limitarea dreptului apărătorului de a asista la efectuarea anumitor acte de urmărire penală, cum ar fi audierea unui martor, nefiind de natură a contraveni dreptului la apărare atâta vreme cât învinuitul, prin avocatul ales, în virtutea drepturilor pe care le avea, putea solicita o eventuală confruntare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Liviu Iulian Conduleţ în Dosarul nr. 986/212/2007 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește