DECIZIE nr. 792 din 17 noiembrie 2015

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19, art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru



    Augustin Zegrean – preşedinte    Valer Dorneanu – judecător    Petre Lăzăroiu – judecător    Mircea Ştefan Minea – judecător    Daniel Marius Morar – judecător    Mona-Maria Pivniceru – judecător    Puskas Valentin Zoltan – judecător    Simona-Maya Teodoroiu – judecător    Tudorel Toader – judecător    Ioniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ştefania Sofronea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19, art. 26 alin. (1) şi (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea „Nairam Trading” – S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 4.180/235/2014 al Judecătoriei Gherla şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 840D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent face referatul cauzei şi arată că autoarea excepţiei de neconstituţionalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere că atât Ordonanţa de urgenţă, în ansamblu, cât şi prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 23 aprilie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 4.180/235/2014, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19, art. 26 alin. (1) şi (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Societatea „Nairam Trading” – S.R.L. din Cavnic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de revizuire formulate în materie contravenţională.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 76 alin. (1) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu are forţa legislativă necesară pentru a modifica o lege organică, astfel cum este Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.7. De asemenea, arată că, pe de o parte, potrivit art. 36 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar, pe de altă parte, prevederile art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 stabilesc că, în materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei.8. Or, având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, potrivit cărora sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare şi orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, susţine că „această stare de fapt, raportată la cea de drept”, duce la o aplicare diferită a acestor prevederi legale de către instanţele de judecată, aspect care contravine art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, întrucât justiţiabilii sunt taxaţi în funcţie de practica instanţelor judecătoreşti. Astfel, se impune intervenţia instanţei de contencios constituţional pentru a elimina discriminarea justiţiabililor pe „criterii teritoriale”.9. Totodată susţine că, în condiţiile în care art. 36 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, contravenienţilor li se îngrădeşte liberul acces la justiţie, fiind obligaţi să plătească atât taxa judiciară de timbru, cât şi cheltuieli judiciare către stat.10. Judecătoria Gherla opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât legiuitorul poate modifica prin ordonanţă de urgenţă legea taxelor judiciare de timbru şi poate impune asemenea taxe pentru soluţionarea cererilor de revizuire a sentinţelor, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale.11. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.12. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:13. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.14. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 19, art. 26 alin. (1) şi (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, faţă de conţinutul acţiunii formulate, Curtea urmează a reţine ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 19, art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, care au următorul cuprins:– Art. 19: "În materie contravenţională, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei."– Art. 26 alin. (2): "(2) Cererea de revizuire se taxează cu 100 lei pentru fiecare motiv de revizuire invocat."– Art. 29 alin. (1) lit. l): "(1) Sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare, referitoare la: […]l) orice alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru." … 15. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la valorile supreme şi la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 15 alin. (1) cu privire la drepturile şi libertăţile cetăţenilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, precum şi la obligaţiile prevăzute de acestea şi art. 76 alin. (1) potrivit căruia legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere.16. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum este formulată, Curtea constată că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, „Acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege.”17. Din examinarea evoluţiei legislative a prevederilor criticate rezultă că legiuitorul a instituit o excepţie de la regula generală, astfel că art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, în forma sa iniţială avea următorul cuprins: „Plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi orice alte cereri incidente sunt scutite de taxa judiciară de timbru”. Ulterior, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, art. 36 a fost completat în sensul că, „(2) În cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat”, iar prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost din nou modificat, prevăzându-se că, „Pentru plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, pentru recursul formulat împotriva hotărârii judecătoreşti prin care s-a soluţionat plângerea, precum şi pentru orice alte cereri incidente se percep taxele judiciare de timbru prevăzute de lege”.18. Totodată, se observă că Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care a preluat, cu modificări şi completări, cele statuate prin normele ce constituiau cadrul legal general în materia taxelor judiciare de timbru. Noul cadru normativ referitor la taxele judiciare de timbru, reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, a fost instituit avându-se în vedere modificarea cadrului legal de desfăşurare a procesului civil prin adoptarea Codului de procedură civilă, precum şi punerea în aplicare a noilor instituţii adoptate prin Codul civil şi reiterează cele stabilite prin normele anterioare, statuând că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, iar în cazurile anume prevăzute de lege, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.19. Curtea observă că atât dispoziţiile criticate, cât şi ordonanţa de urgenţă în ansamblu au mai format obiectul controlului de constituţionalitate, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 6 februarie 2014, Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 5 decembrie 2014, Decizia nr. 429 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 7 august 2015, sau Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014.20. Astfel, prin Decizia nr. 530 din 9 octombrie 2014 (precitată), Curtea a constatat că, în materie contravenţională, potrivit art. 19 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, „plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, precum şi calea de atac împotriva hotărârii pronunţate se taxează cu 20 lei”, aceste cereri nemaifiind scutite de taxa judiciară de timbru, astfel cum era statuat în art. 36 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, în forma sa iniţială.21. De asemenea, Curtea a observat că taxa instituită prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 este, însă, una fixă şi nu depinde în niciun fel de tipul contravenţiei împotriva căreia se depune plângerea şi nici de cuantumul amenzii. În acest context, prin Decizia nr. 510 din 5 decembrie 2013 (precitată), Curtea a reţinut că o atare soluţie legislativă este justificată atâta timp cât legiuitorul optează, în materie contravenţională, pentru sistemul unei taxe fixe, şi nu la valoare, considerente pentru care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.23. În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie prin impunerea unor taxe judiciare de timbru, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, sens în care este, spre exemplu, Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, arătând că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind, astfel, justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii, iar impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege, fiind, aşadar, la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de taxe ori impozite sau, dimpotrivă, să instituie asemenea taxe astfel cum este cea criticată în prezenta cauză. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut – Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57.24. În ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile criticate sunt contrare art. 76 alin. (1) din Constituţie, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 nu are forţa legislativă necesară pentru a modifica o lege organică, astfel cum este Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Din examinarea prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 115 din Constituţie, interdicţia reglementării pe calea delegării legislative are în vedere adoptarea ordonanţelor Guvernului emise în temeiul unei legi de abilitare, iar nu în ceea ce priveşte ordonanţele de urgenţă.25. Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi (5) din Constituţie, în raport de aspecte învederate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, respectiv la aplicarea diferită a prevederilor legale de către instanţele de judecată în ceea ce priveşte scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a acţiunilor şi cererilor, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, ordinare şi extraordinare […] şi a oricăror alte acţiuni, cereri sau acte de procedură pentru care se prevăd, prin legi speciale, scutiri de taxă judiciară de timbru, şi necesitatea eliminării discriminării justiţiabililor pe "criterii teritoriale", Curtea constată că acestea privesc chestiuni ce ţin de interpretarea şi aplicarea concretă a prevederilor legale la speţele deduse judecăţii. De altfel, potrivit art. 55 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, astfel că, faţă de acestea, rămâne ca instanţa de judecată să stabilească cadrul procesual în care se desfăşoară procesul şi aplicarea în timp a normelor legale la cauza dedusă judecăţii.26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea "Nairam Trading" – S.R.L. din Cavnic în Dosarul nr. 4.180/235/2014 al Judecătoriei Gherla şi constată că dispoziţiile art. 19, art. 26 alin. (2) raportat la art. 29 alin. (1) lit. l) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Gherla şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește