DECIZIE nr. 792 din 16 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Stanca Şerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, ridicată de Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă, de Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă, de Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, de Constantin Matache, Elena Matache şi Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspund personal, în dosarele nr. 4.075D/2010 şi nr. 4.177D/2010, autorii excepţiei Dumitru Rusu şi, respectiv, Elena Matache. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În Dosarul nr. 4.075D/2010, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Neamţ a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă în urma pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010.Autorii excepţiei Dumitru Rusu şi, respectiv, Elena Matache arată că sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorilor excepţiei Dumitru Rusu şi Elena Matache, care prezintă situaţiile de fapt, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate invocată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, invocând în acest sens Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.986D/2010, nr. 4.001D/2010, nr. 4.075D/2010, nr. 4.177D/2010 şi nr. 4.194D/2010 la Dosarul nr. 3.891D/2010, care este primul înregistrat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.107/97/2009, Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Stanca Şerb într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.117/30/2010, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Eleonora Oarcea într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 23 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.837/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Ana Florian Shibetz într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri, potrivit Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.911/103/2009, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Dumitru Rusu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.Prin încheierile din 16 septembrie 2010 şi 23 septembrie 2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, excepţie ridicată de Constantin Matache, Elena Matache, Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 şi de Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010, în cauze având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, ale art. 108 – Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor art. 1, art. 4 şi art. 16 din Constituţie şi ale art. 20 coroborate cu dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, se susţine că textele legale criticate creează discriminare între persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate hotărâri irevocabile având ca obiect acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr. 221/2009 înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, persoanele în privinţa cărora au fost pronunţate astfel de hotărâri în primă instanţă până la această dată, persoanele ale căror cereri având acelaşi obiect nu au fost judecate până la data intrării în vigoare a ordonanţei menţionate şi persoanele care vor introduce astfel de cereri după data intrării în vigoare a acesteia şi că acest fapt contravine şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2), întrucât limitează dreptul de apreciere al instanţelor de judecată în privinţa întinderii despăgubirilor ce pot fi acordate.Se arată, de asemenea, că prevederile art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, retroactivând în ceea ce priveşte raporturile juridice născute în temeiul Legii nr. 221/2009, când în realitate aceste din urmă prevederi ar trebui aplicate în mod legal şi situaţiilor tranzitorii, respectiv litigiilor începute înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 şi a căror soluţionare continuă după această dată.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 21, art. 52 şi art. 53 din Constituţie, se susţine că stabilirea unui plafon maxim până la care pot fi acordate despăgubirile face practic imposibilă intervenţia instanţei de judecată în vederea stabilirii unor despăgubiri suplimentare, raportat la fiecare speţă şi subordonat unei aprecieri pe o bază echitabilă, încălcându-se astfel liberul acces la justiţie şi restrângându-se în mod nejustificat dreptul persoanelor în cauză la obţinerea despăgubirilor.Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h), coroborate cu cele ale art. 108 şi art. 115 alin. (1) şi (6), se susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale potrivit cărora Parlamentul nu poate adopta legi speciale de abilitare a Guvernului de a emite ordonanţe în domenii ce fac obiectul legilor organice, cum este cel al infracţiunilor, al pedepselor şi al regimului executării acestora. Se arată, totodată, că prin textele criticate sunt încălcate şi dispoziţiile art. 115 alin. (4) din Constituţie, afirmând că nu a existat o situaţie de urgenţă care să justifice adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010.Tribunalul Hunedoara – Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.891D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este întemeiată, deoarece, potrivit textelor legale criticate, despăgubirile morale se acordă în mod diferenţiat pentru categoriile de persoane prevăzute de lege, diferenţiere ce nu are un fundament juridic. Instanţa reţine, de asemenea, că puterea executivă nu are competenţa de a cuantifica drepturi fundamentale ale cetăţenilor, iar plafonarea despăgubirilor morale ce pot fi acordate lipseşte de eficienţă puterea de apreciere a instanţei.Totodată, se arată că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 instituie un regim juridic discriminatoriu între persoanele care au obţinut deja hotărâri definitive, ce obligă statul român la plata unor despăgubiri în cuantum mai mare decât cel stabilit prin această ordonanţă, şi persoanele care vor obţine astfel de drepturi, supuse plafonării, după intrarea în vigoare a acesteia.Tribunalul Timiş – Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.986D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.Astfel, instanţa reţine că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 15 din Constituţie referitoare la neretroactivitatea legii, ci prevederilor constituţionale ale art. 16, creând o discriminare între diferitele categorii de persoane ce solicită despăgubiri morale potrivit Legii nr. 221/2009, precum şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, în sensul în care plafonarea despăgubirilor încalcă libertatea de apreciere a instanţelor învestite cu soluţionarea litigiilor.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă, în Dosarul nr. 4.001D/2010, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi arată că "invocarea art. 124 alin. (2) din Constituţia României, în legătură cu încălcarea principiului egalităţii în drepturi şi crearea unor situaţii juridice discriminatorii nu se justifică, întrucât acest articol se referă la caracterul justiţiei şi nu al actelor normative care constituie temei legal al hotărârii, parte a actului de justiţie".Referitor la încălcarea principiului neretroactivităţii, se afirmă că prevederile legale criticate nu contravin art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât retroactivitatea unui act normativ nu poate fi stabilită luând ca moment al raportării data sesizării instanţei de judecată.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, în Dosarul nr. 4.075D/2010, arată că textele invocate sunt constituţionale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. 4.177D/2010, reţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată şi arată că legea civilă se aplică doar raporturilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, potrivit principiului tempus regit actum, şi că, deşi cuantumul despăgubirilor se concretizează în momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, intervenţia legiuitorului, care limitează valoarea acestor despăgubiri ce fac obiectul unor drepturi de creanţă născute în patrimoniul titularilor înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.De asemenea, instanţa susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, a prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi arată că prevederile legale criticate instituie un tratament diferenţiat între persoanele îndreptăţite la măsuri reparatorii potrivit Legii nr. 221/2009, creând discriminare între persoanele ce au obţinut dreptul la despăgubiri prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive înaintea datei intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, în cazul cărora bugetul alocat în acest scop nu a fost plafonat, şi cele care au solicitat astfel de despăgubiri, dar ale căror cereri nu au fost definitiv soluţionate până la acea dată, ale căror drepturi la despăgubiri sunt plafonate potrivit prevederilor art. I pct. 1 din actul normativ analizat.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. I şi II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Curtea reţine, însă, că, în realitate, autorii critică dispoziţiile art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, asupra cărora instanţa constituţională urmează să se pronunţe prin prezenta decizie.Textele criticate au următorul cuprins:– Art. I. pct. 1: "Art. I. – Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009, se modifică şi se completează după cum urmează:1. La articolul 5 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:«a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:1. 10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;2. 5.000 de euro pentru soţul/soţia şi descendenţii de gradul I;3. 2.500 de euro pentru descendenţii de gradul al II-lea;».";– Art. II.: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”În opinia autorilor excepţiei se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român, ale art. 4 – Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 15 alin. (2) cu privire la neretroactivitatea legii, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 73 alin. (3) lit. h) privind reglementarea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, ale art. 108 – Actele Guvernului, ale art. 115 alin. (1), (4) şi (6) referitoare la delegarea legislativă, ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiţiei şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Ulterior sesizării sale, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, constatând că acestea sunt neconstituţionale.Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Stanca Şerb în Dosarul nr. 5.107/97/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia civilă, Eleonora Oarcea în Dosarul nr. 2.117/30/2010 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă, Ana Florian Shibetz în Dosarul nr. 2.837/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă, Dumitru Rusu în Dosarul nr. 2.911/103/2009 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, Constantin Matache, Elena Matache şi Zenovia Sprînceană în Dosarul nr. 10.913/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi Gherghina Besciu Gheorghe în Dosarul nr. 18.552/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește