Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 587 din 5 august 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr. 35.111/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 35.111/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Costel Onoriu într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de suspendare a executării unei autorizaţii de construire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat, întrucât "permite unei instanţe judecătoreşti să se interfereze nejustificat peste atribuţiile puterii executive (administrative)", oferindu-i acesteia posibilitatea de a suspenda executarea unui act administrativ, "care se bucură de prezumţia de legalitate", fără ca pe rolul instanţei să se afle vreun litigiu privind legalitatea actului respectiv. Se mai susţine că este nesocotit şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea suspendării, poate amâna în mod discreţionar momentul introducerii acţiunii în anularea actului, pârâtul fiind pus astfel într-o poziţie de inferioritate şi creându-se un "dezechilibru în ceea ce priveşte egalitatea părţilor şi a armelor acestora".Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, "dacă s-ar accepta ipoteza susţinută de autorul excepţiei, ar însemna că actele autorităţilor administrative nu ar putea fi cenzurate de instanţe, ceea ce contravine spiritului Constituţiei şi Convenţiei Europene".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat pune în evidenţă principiul echilibrului puterilor în stat, deoarece instanţa de judecată, ca exponent al puterii judecătoreşti, primeşte de la Parlament, prin lege, competenţa de a controla legalitatea unui act administrativ unilateral, a cărui executare o poate chiar suspenda, fără ca aceasta să reprezinte o imixtiune nejustificată a puterii judecătoreşti în atributele puterii executive. Apreciază că nu poate fi reţinută nici critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, fiind în deplin acord atât cu prevederile art. 21 din Constituţie, privind dreptul la un proces echitabil, cât şi cu principiul separaţiei puterilor în stat. Precizează că, dimpotrivă, prin măsura suspendării executării actului administrativ este garantat echilibrul de forţe necesar respectării drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate."În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată şi urmează să o respingă ca atare. Dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu nesocotesc principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut în art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Prin Decizia nr. 637 din 3 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 9 noiembrie 2006, Curtea a statuat că posibilitatea instanţei de judecată de a suspenda executarea actului pretins nelegal, chiar cât timp autoritatea publică emitentă a actului atacat are încă facultatea de a dispune revocarea sau anularea acestuia, nu constituie o intruziune arbitrară a puterii judecătoreşti în sfera de activitate a puterii executive, întrucât „separaţia puterilor în stat nu înseamnă lipsa unui mecanism de control între puterile statului, dimpotrivă presupune existenţa unui control reciproc, precum şi realizarea unui echilibru de forţe între acestea”.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil prin aceea că reclamantul, după admiterea cererii de suspendare a executării actului, poate amâna în mod discreţionar momentul introducerii acţiunii în anularea acestuia, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, iar, în noua redactare, s-a prevăzut în mod expres că, în cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate. Prin urmare, critica autorului excepţiei a rămas fără obiect.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Costel Onoriu în Dosarul nr. 35.111/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-