DECIZIE nr. 790 din 7 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar



Ioan Vida – presedinteNicolae Cochinescu – judecatorKozsokar Gabor – judecatorAcsinte Gaspar – judecatorPetre Ninosu – judecatorIon Predescu – judecatorSerban Viorel Stanoiu – judecatorTudorel Toader – judecatorIon Tiuca – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se afla solutionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, excepţie ridicata de Cabinetul individual medic de familie dr. Tanasie Doina Daniela în Dosarul nr. 286/CM/2006 al Tribunalului Dolj – Sectia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se prezinta consilierul juridic Tudor Belu pentru autorul excepţiei. Lipseste partea Cristina Vladu, faţă de care procedura de citare este legal indeplinita.Reprezentantul autorului excepţiei solicita admiterea excepţiei de neconstitutionalitate. Astfel, considera ca prin textul de lege criticat se produce o imixtiune a statului în activitatea economica interna a unui cabinet medical privat, se suprima dreptul de negociere şi libera iniţiativă a medicului de familie în relaţia contractuala cu angajatul sau, fără ca statul sa stabileasca în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 sursele de finanţare pentru cabinetele medicale din sistemul privat. În acest sens, arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 se adreseaza unităţilor sanitare publice, în timp ce cabinetul medical privat îşi desfăşoară activitatea în sistem privat, având o sursa de finanţare privată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca solutia legislativa criticata este justificata de necesitatea instituirii unor măsuri de protecţie sociala.CURTEA,având în vedere actele şi lucrarile dosarului, constata urmatoarele:Prin Incheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 286/CM/2006, Tribunalul Dolj – Sectia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, excepţie ridicata de Cabinetul individual medic de familie dr. Tanasie Doina Daniela, cu prilejul solutionarii unei acţiuni civile privind acordarea unor drepturi salariale.În motivarea excepţiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate prevad salarizarea personalului cabinetelor individuale ale medicilor de familie în condiţii identice cu cele aplicabile personalului contractual al unităţilor publice din sectorul sanitar, desi cabinetele medicale individuale nu apartin sectorului sanitar public şi îşi angajează personalul prin negociere. Considera ca aceste dispozitii legale încalcă principiul consensualitatii şi cel al libertatii de negociere, ce rezultă din prevederile art. 45 din Constitutie, reprezentand o imixtiune în activitatea economica interna a unui cabinet medical privat. În acelasi timp, dispozitiile legale criticate impun plata unor drepturi salariale fără a arata sursa de finanţare a acestora, contrar prevederilor art. 138 alin. (5) din Constitutie.Tribunalul Dolj – Sectia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciaza ca excepţia ridicata este neintemeiata, având în vedere ca libera iniţiativă şi accesul liber la o activitate economica sunt garantate, dar pot fi exercitate numai în condiţiile legii. Asadar, legiuitorul este în drept sa stabileasca condiţiile în care pot fi exercitate aceste drepturi, precum şi oblibaţiile corelative.În conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.Guvernul considera ca excepţia este inadmisibila, sens în care arata ca principiile consensualitatii şi libertatii de negociere nu au consacrare de ordin constituţional. Cat priveste dispozitiile art. 45 din Constitutie, apreciaza ca acestea nu sunt incidente în cauza.Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, având în vedere ca libertatea economica este garantata numai cu respectarea condiţiilor legii, iar reglementarea legala a modului de stabilire a salariilor personalului contractual din cabinetele medicale individuale, precum şi a nivelului minim al acestora nu instituie vreo ingradire a libertatii economice. De asemenea, considera ca aceste dispozitii legale nu contravin sub niciun aspect prevederilor art. 138 alin. (5) din Constitutie.Presedintii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate.CURTEA,examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, sustinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizata şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze excepţia de neconstitutionalitate.Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie dispozitiile art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 2 decembrie 2004, aprobata prin Legea nr. 125/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 17 mai 2005, dispozitii care au urmatorul continut: „(1) Salariile individuale ale personalului contractual din cabinetele medicale individuale, organizate conform prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 124/1998 privind organizarea şi functionarea cabinetelor medicale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, din asistenţa medicală primara şi ambulatorie de specialitate finantate din fonduri publice se stabilesc prin negociere şi nu pot fi mai mici decat salariile de baza minime pentru asistenţii medicali şi medicii, prevăzute în prezenta ordonanţă de urgenţă.(2) Reprezentantul legal al cabinetelor medicale din asistenţa medicală primara şi ambulatorie de specialitate care au pe lista proprie un numar mai mic de 1.000 de asigurati sau în cazul în care nivelul veniturilor realizate nu permite incadrarea personalului contractual cu norma întreaga, poate dispune incadrarea cu fractiuni de norma." … În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constitutionale cuprinse în art. 45 privind libertatea economica şi în art. 138 alin. (5), referitor la interdictia aprobării oricarei cheltuieli bugetare fără stabilirea sursei de finanţare.Examinand excepţia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu contine dispozitii prin care să ingradeasca accesul liber la o activitate economica, libera iniţiativă ori exercitarea acestora, ci doar stabileste unele condiţii care trebuie respectate în exercitarea acestor drepturi, în acord cu dispozitiile art. 45 din Constitutie. Astfel, nu se aduce atingere dreptului la negociere între angajator şi salariat pentru stabilirea drepturilor salariale, art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 prevazand doar limita minima care trebuie respectata la stabilirea acestor drepturi. De altfel, Curtea observa ca drepturile salariale şi de protecţie sociala a muncii prevăzute în legislatie sunt obligatorii, ca drepturi minimale, şi la negocierea şi incheierea între patronat şi sindicate ori reprezentantii salariatilor a contractelor colective de muncă, indiferent de domeniul de activitate.În aceasta lumina, prevederile legale criticate apar ca o concretizare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (2) din Constitutie, potrivit cărora conţinutul şi condiţiile de exercitare a dreptului salariatilor la măsuri de protecţie sociala a muncii, ca şi dreptul cetatenilor la diferite forme de asigurări sociale şi la măsuri de asistenţa sociala se stabilesc prin lege. Intrucat aceste dispozitii constitutionale nu stabilesc nicio diferentiere, Curtea retine ca obligaţia constituţională a statului de a reglementa prin lege masurile şi formele de protecţie sociala a muncii şi de asigurări şi asistenţa sociala este valabila atât pentru sectorul public, cat şi pentru sectorul privat.În sfârşit, analizand criticile de neconstitutionalitate, raportate la dispozitiile art. 138 alin. (5) din Constitutie, Curtea constata ca aceste dispozitii nu sunt incidente în cauza, intrucat se referă la aprobarea cheltuielilor din bugetul public naţional.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUTIONALAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 41 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, excepţie ridicata de Cabinetul individual medic de familie dr. Tanasie Doina Daniela în Dosarul nr. 286/CM/2006 al Tribunalului Dolj – Sectia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în sedinta publică din data de 7 noiembrie 2006.PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește