DECIZIE nr. 79 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) şi art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) şi ale art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecătoriei Targoviste, având ca părţi pe autorul excepţiei, Vasile Duta, şi Societatea Comercială "Nidest" – S.R.L. din Bucureşti.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală şi, ca neîntemeiată, în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.410/2000, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Bengea într-un dosar penal având ca obiect un proces pornit împotriva sa pentru săvârşirea infracţiunilor de insulta şi calomnie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca prevederile art. 174 din Codul de procedură penală, care prevăd ca inculpatul nu poate fi reprezentat de către avocat la judecarea în prima instanţa, dacă pedeapsa prevăzută pentru fapta supusă judecaţii este închisoarea mai mare de un an, sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi ale art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie.Judecătoria Targoviste, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, deoarece aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale menţionate de autorul excepţiei. "Imposibilitatea reprezentării în aceste situaţii nu atrage obligaţia inculpatului de a se infatisa în instanţa, judecata putându-se realiza şi în lipsa lui."Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 174 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi ca se impune respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca prevederile legale criticate trebuie interpretate ca o garanţie procesuala de care beneficiază inculpatul, reprezentarea lui în faţa primei instanţe fiind permisă numai în cazul infracţiunilor mai puţin grave. Prin neprezentarea sau prin sustragerea de la judecata inculpatul înţelege sa renunţe la garanţiile procesuale pe care legea i le conferă, în general, şi la garantarea dreptului la apărare, în special.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, deşi autorul excepţiei se referă la dispoziţiile art. 174 în general, în realitate excepţia de neconstituţionalitate are ca obiect numai dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, privind reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea acesteia după desfiinţarea hotărârii în apel sau în recurs. Referindu-se la Decizia Curţii Constituţionale nr. 145 din 14 iulie 2000, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a), Guvernul îşi exprima opinia ca excepţia ridicată în prezenta cauza este intemeiata.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 din Codul de procedură penală, însă din motivarea excepţiei rezultă ca autorul acesteia a avut în vedere numai dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a), referitoare la reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei în prima instanţa. Totodată Curtea constata ca a fost sesizată numai cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor menţionate, cu toate ca din încheierea de sesizare şi din cuprinsul cererii prin care a fost ridicată excepţia rezultă ca aceasta priveşte şi dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, dispoziţii pe care autorul excepţiei le considera ca fiind contrare prevederilor art. 16, 22, ale art. 23 alin. (8), ale art. 30 şi 31 din Constituţie. În fine, Curtea Constituţională constata ca prin încheierea de sesizare instanţa a dispus respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu motivarea ca prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000 Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale.Analizând încheierea de sesizare, Curtea Constituţională retine ca instanţa a respins în mod neîntemeiat, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, aplicând astfel în mod incorect dispoziţiile art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora, „Dacă excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională”. Într-adevăr, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, şi anume în sensul respingerii excepţiei. Aceasta soluţie a Curţii Constituţionale nu constituie însă un caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate în sensul art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât respingerea acesteia nu constituie un impediment legal pentru ridicarea din nou, în alta cauza, a aceleiaşi excepţii.Asa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost legal ridicată în cauza, iar instanţa, în loc sa o respingă, ar fi trebuit sa sesizeze Curtea Constituţională cu soluţionarea ei. Excepţia de neconstituţionalitate fiind în mod legal ridicată în faţa instanţei şi neexistand în realitate nici un caz de inadmisibilitate, Curtea Constituţională retine ca urmează să soluţioneze şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.1. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate critica prevederile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, potrivit cărora "În cursul judecaţii, inculpatul poate fi reprezentat:a) la judecarea cauzei în prima instanţa ori la rejudecarea ei după desfiinţarea hotărârii în apel sau după casare de către instanţa de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an". … Analizând aceasta critica Curtea Constituţională constata ca asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală s-a mai pronunţat, şi anume prin Decizia nr. 145 din 14 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000. Prin aceasta decizie Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate, constatând ca este neconstitutionala dispoziţia "numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecaţii este amenda sau închisoarea de cel mult un an" din art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală. Ca urmare a acestei decizii dispoziţiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală nu mai pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, deoarece, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”. De aceea, dacă se ridica o astfel de excepţie, aceasta urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibila de către însăşi instanţa judecătorească.În cauza, întrucât decizia Curţii Constituţionale prin care a fost constatată neconstituţionalitatea prevederilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 16 decembrie 2000, iar încheierea de sesizare a fost pronunţată de Judecătoria Targoviste la 12 decembrie 2000, Curtea constata ca după sesizarea sa legală excepţia a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă.2. Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere", autorul acesteia susţine ca prevederile menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 22, privind dreptul persoanei la integritatea fizica şi psihică, ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie, precum şi ale art. 30 şi 31, care reglementează libertatea de exprimare şi, respectiv, dreptul la informaţie.Asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, printre care se afla Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, precum şi Decizia nr. 193 din 12 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 13 decembrie 2000. Prin aceste decizii Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuand ca aceste prevederi legale nu aduc atingere dispoziţiilor art. 22 din Constituţie. De asemenea, ele nu contravin nici dispoziţiilor art. 16 din Constituţie. Într-adevăr, faptul ca inculpatul este chemat în judecata în aceasta calitate în urma plângerii prealabile a persoanei vătămate nu creează o situaţie privilegiată pentru persoana vătămată, în dăuna inculpatului. Nu este incalcata nici prezumţia de nevinovatie prevăzută la art. 23 alin. (8) din Constituţie, deoarece chemarea în judecata a inculpatului la plângerea prealabilă a persoanei vătămate nu are semnificatia ca inculpatul nu se bucura de prezumţia de nevinovatie, ca şi de toate drepturile şi garanţiile procesuale.Deoarece nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale atât soluţia, cat şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în aceasta cauza.Totodată Curtea constata ca prevederile legale criticate nu contravin nici dispoziţiilor referitoare la libertatea de exprimare şi dreptul la informare, prevăzute la art. 30 şi, respectiv, la art. 31 din Constituţie, deoarece, în mod evident, nu conţin dispoziţii de natura sa aducă atingere acestor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, obiectul reglementării constituindu-l, în exclusivitate, procedura punerii în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea unei astfel de plângeri.Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gabriel Bengea în Dosarul nr. 7.410/2000 al Judecătoriei Targoviste.2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor al excepţiei în acelaşi dosar. Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește