DECIZIE nr. 79 din 25 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecătoriei Constanta.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 7.321/2002, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Constanta într-o cauza civilă ce are ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi celor ale art. 125. În esenta, arata ca textul de lege criticat acorda competenţa de judecată unui organ ce nu face parte din instanţele judecătoreşti, în înţelesul consacrat prin Constituţie. În acest sens, invedereaza ca executorul judecătoresc face parte dintr-o "organizaţie profesională cu personalitate juridică formată din toţi executorii judecătoreşti din România", potrivit Statutului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. Autorul excepţiei considera ca posibilitatea pe care executorul judecătoresc o are, în virtutea textului legal criticat, de a actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani prin hotărârea instanţelor de judecată, în condiţiile în care acestea nu conţin nici o prevedere în acest sens, încalcă interdicţia constituţională de înfiinţare a unor instanţe extraordinare şi aduce atingere, în acelaşi timp, "dreptului de dispoziţie al părţilor de a acţiona pe calea instanţelor" şi principiului contradictorialităţii, deoarece "părţile nu pot sa pună în discuţie şi sa formuleze apărări în ceea ce priveşte cuantumul sumei". De asemenea, observa ca pentru diferenţa dintre suma precizată în hotărârea judecătorească şi cea pe care organul de executare o solicita "nu se plăteşte nici o taxa de timbru, creandu-se posibilitatea de eludare a dispoziţiilor legale în ceea ce priveşte taxele de timbru". Se susţine ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă aduce atingere principiului egalităţii, întrucât "da libertate organelor de executare de a proceda în mod aleatoriu" cu privire la actualizarea obligaţiei, astfel încât se creează "posibilitatea apariţiei unor discriminări în ceea ce priveşte recuperarea debitelor".Judecătoria Constanta apreciază ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. În acest sens arata ca, potrivit art. 125 din Constituţie, corelat cu prevederile art. 10 din Legea nr. 92/1992, republicată, instanţele judecătoreşti sunt judecătoriile, curţile de apel şi Curtea Suprema de Justiţie, iar instanţele extraordinare sunt acelea care „se constituie în mod special pentru judecarea unui anumit proces sau unui anumit tip de infracţiuni, recurgand la o procedură deosebită de cea ordinară”. Competenţa executorilor judecătoreşti de actualizare a sumelor recunoscute printr-o hotărâre judecătorească, ce constituie titlu executoriu, nu încalcă principiul egalităţii în faţa legii şi nici acela al dreptului la apărare, „întrucât oricine se considera vătămat printr-un act de executare poate formula, în temeiul dispoziţiilor art. 399 Cod procedura civilă, contestaţia la executare pentru anularea acestora, sau în anumite situaţii anihilarea chiar a efectului executoriu al unui titlu”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, considera ca textul legal criticat nu infrange prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie doar o modalitate de simplificare a desfăşurării procesului civil în faza executării silite şi asigura o mai mare celeritate. În acest sens, arata ca actualizarea valorii obligaţiei stabilite prin titlul executoriu "nu reprezintă un act care să justifice parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci o operaţiune tehnica, care poate fi realizată fără dificultate de către organul de executare". De asemenea, considera ca art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă apare ca fiind constituţional şi prin raportare la art. 16 din Constituţie, deoarece nu creează discriminări între cetăţeni, potrivit criteriilor stabilite în art. 4 alin. (1) din Constituţie şi în art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi este aplicabil, în egala măsura, tuturor cauzelor de acelaşi fel, precum şi tuturor părţilor din aceste cauze.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, introduse prin articolul unic pct. 31 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 privind modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura civilă, ordonanţa publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.Acest text de lege are următoarea redactare: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizarea în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu."În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 125: "(1) Justiţia se realizează prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.(2) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare,[…]" … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, a statuat ca aceste dispoziţii legale nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 şi 125. În acest sens, Curtea a constatat ca textul de lege criticat nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură executionala, data în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Sub acest aspect operatia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, care nu este supus principiilor procesual civile privind publicitatea şi contradictorialitatea. Împotriva acestui act persoana care se considera vătămată în drepturile sale – debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399-404 din Codul de procedură civilă.În aceste condiţii nu s-a putut retine infrangerea art. 125 din Constituţie.Curtea a mai constatat că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 16 din Constituţie, critica potrivit căreia prin exceptarea de la plata taxei de timbru a operaţiei de actualizare efectuate de executorul judecătoresc s-ar crea discriminări între participanţii la procesul civil, întrucât textul de lege criticat nu are ca obiect reglementarea taxelor judiciare de timbru în cadrul procedurii executionale, aceasta problema formând obiectul unui alt act normativ, şi anume Legea nr. 146/1997. Cu acel prilej, Curtea a apreciat ca art. 16 din Constituţie, din perspectiva argumentelor invocate, nu are legătură cu excepţia supusă controlului de constituţionalitate.În cauza de faţa nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Constanta în Dosarul nr. 7.321/2002 al Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef, Doina Suliman─────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește