DECIZIE nr. 79 din 22 aprilie 1997

referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 310, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă, precum şi ale art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991

Pe rol, pronunţarea asupra recursurilor declarate de Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana (Dosarul nr. 139C/1996) şi Caracostea Constantin (Dosarul nr. 140C/1996) împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 15 aprilie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor, legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a aminat pronunţarea pentru data de 22 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 132 din 29 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1 şi art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a constatat ca dispoziţiile art. 330^1 din acest cod sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărîrilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, iar excepţiile referitoare la art. 330^2 alin. 1 din acelaşi cod sunt lipsite de obiect. Totodată, au fost respinse ca vadit nefondate şi excepţiile de neconstituţionalitate a art. 36 din Legea fondului funciar nr. 18/1991.Împotriva Deciziei nr. 132 din 29 octombrie 1996, au declarat, în termen legal, recursuri Caracostea Gheorghe şi Svoronos Ileana în Dosarul nr. 139C/1996 şi Caracostea Constantin în Dosarul nr. 140C/1996.Recursurile declarate au un conţinut identic şi vizează art. 310, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă, care, în opinia recurentilor, încalcă art. 41 şi art. 135 alin. (1) şi alin. (6) din Constituţie, precum şi principiul constituţional al stabilitatii raporturilor juridice. Prin motivele de casare se susţine ca procurorul general poate suspenda, pe un termen pe care el îl stabileşte, o hotărâre judecătorească irevocabilă, neexistand în aceasta privinta nici o limita stabilită printr-un act normativ; procurorul general poate invoca depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti "fără ca acest termen să fie explicat prin lege", ceea ce creează confuzii în privinta depăşirii competentei instanţei sau gresitei aplicari a legii; procurorul general poate ataca o hotărâre irevocabilă oricând, deşi depăşirea atribuţiilor justiţiei se poate verifica şi constata imediat. Cît priveşte dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991 sunt reiterate argumentele invocate în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate. Astfel, se susţine ca acest text de lege „discrimineaza pe cetăţenii românii care au avut în proprietate terenuri mai mari de 50 ha”.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucît excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursurile declarate sunt nefondate, deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 310, art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Motivul de recurs privind neconstituţionalitatea art. 310 din Codul de procedură civilă, care prevede că "dacă nu se dovedeşte, la prima zi de înfăţişare, ca recursul a fost depus peste termen sau dacă aceasta dovada nu reiese din dosar, el se va socoti făcut în termen", urmează a fi respins, deoarece invocarea acestui text legal nu este relevanta în cauza. Potrivit art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea hotărăşte numai asupra dispoziţiilor de care depinde judecarea cauzei, astfel încât, în speta, recurentii nu pot justifica un interes legitim în susţinerea neconstitutionalitatii art. 310 din Codul de procedură civilă.Cît priveşte susţinerile recurentilor potrivit cărora art. 330^1 şi art. 330^2 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 41 şi ale art. 135 din Constituţie, relative la dreptul de proprietate, trebuie arătat ca dispoziţiile criticate nu au în vedere dreptul de proprietate, ci îndreptarea, pe calea recursului în anulare, a unor grave erori în pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti, în conformitate cu art. 330 din Codul de procedură civilă. Rezultă ca aceasta critica nu este intemeiata şi deci nu poate fi reţinută.Motivul de casare referitor la dreptul procurorului general de a suspenda o hotărâre judecătorească este lipsit de obiect şi va fi respins ca atare, deoarece Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, s-a pronunţat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui drept, reglementat de art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Deci respingerea prin Decizia nr. 132/1996, ca vadit nefondata, a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă s-a făcut pentru faptul ca "…o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi art. 26 alin. (5) din Legea nr. 47/4992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes".Cu referire la motivul de recurs privind nedelimitarea în timp, prin art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a dreptului procurorului general de a ataca o hotărâre judecătorească cu recurs în anulare, se constată că aceste dispoziţii au fost modificate prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997. În noua redactare, recursul în anulare nu mai poate fi declarat de către procurorul general oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Rezultă ca acest motiv de recurs urmează a fi admis. În temeiul art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, ţinând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, motivele de neconstituţionalitate invocate în susţinerea excepţiei nu mai pot fi reţinute şi, pe cale de consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă ca lipsită de obiect.Susţinerea privind faptul ca noţiunea de "depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti" nu ar fi explicata prin lege nu are relevanta în contenciosul constituţional, ea fiind strict de domeniul aplicării dreptului în activitatea instanţelor judecătoreşti şi deci nu poate fi reţinută.Motivul de recurs privind dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 18/1991, prin care sunt reiterate susţinerile ce au fundamentat excepţiile de neconstituţionalitate, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Asupra prevederilor acestui articol Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 126 din 16 noiembrie 1994, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 35 din 28 martie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 aprilie 1995, citate de altfel şi în decizia recurată, în sensul caracterului constituţional al conţinutului lor. Aceasta decizia este obligatorie, potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie şi nu exista elemente noi care să justifice schimbarea soluţiei.În consecinţa, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEA,În numele legiiDECIDE:1. Respinge recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana şi Caracostea Constantin privind art. 36 din Legea nr. 18/1991, art. 330^2 şi art. 310 din Codul de procedură civilă.2. Admite recursurile declarate de Caracostea Gheorghe, Svoronos Ileana şi Caracostea Constantin privind art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996, în sensul că respinge excepţiile de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă ca fiind lipsite de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 22 aprilie 1997.––––-Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 132 din 29 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.

–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește