DECIZIE Nr. 79 din 14 iulie 1994

Ion Filipescu – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorMiklos Fazakas – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34 din 27 aprilie 1994. La apel nominal făcut în şedinţa publică s-a prezentat recurenta Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca prin reprezentant, consilier juridic şef Jurjut Petru, lipsa fiind intimata Direcţia generală a finanţelor publice şi controlului financiar de stat Sibiu. Procedura legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului recurentei care solicită admiterea recursului şi casarea deciziei atacate, dezvoltind oral motivele de recurs formulate în scris. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea recursului, aratind ca decizia atacată a fost pronunţată cu respectarea dispoziţiilor constituţionale şi legale privind competenţa Curţii Constituţionale şi totodată, ca decizia atacată este în concordanta cu practica Curţii. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele: În Dosarul nr. 1267/1994 al Judecătoriei Sibiu, reclamanta Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca a invocat excepţia de neconstituţionalitate a Ordinului ministrului finanţelor nr. 1363/1993, aratind ca aceasta încalcă prevederile art. 138 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat se stabilesc numai prin lege. Prin Decizia nr. 34 din 27 aprilie 1994, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia invocată, pe motiv ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia poate viza numai legile şi ordonanţele, nu şi actele emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale. Împotriva acestei decizii Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca a declarat recurs, aratind în esenta: 1. Noţiunea de lege la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă nu numai la actul legislativ adoptat sub forma de lege de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, ci la orice norma de drept invocată în procesele pendinte în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe baza acestui motiv, se solicita admiterea recursului, casarea deciziei şi declararea ca neconstitutional a textului atacat din ordinul ministrului finanţelor sus-citat. 2. Curtea greşit a respins excepţia ca vadit nefondata, în loc să-şi decline competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, deoarece erau aplicabile dispoziţiile art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă. În baza acestui motiv subsidiar, se solicita admiterea recursului şi declinarea competentei. Deoarece soluţionarea excepţiei s-a făcut, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat punctele de vedere, conform art. 24 alin. (3) din aceeaşi lege, Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. Camerele Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere până la data stabilită în acest scop, dar s-a primit la dosar un răspuns adresat Guvernului de către ministrul finanţelor, în care se justifica posibilitatea de a emite ordine şi legalitatea textului atacat. Se apreciază ca decizia Curţii este temeinica, dar nu se face nici o referire la motivarea acesteia şi la motivele recursului. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd decizia atacată, încheierea de sesizare, motivele de recurs, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentei Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale atacate ca neconstituţionale, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi la cele ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Primul motiv de recurs, care vizează susţinerea în sensul că prin noţiunea de lege se înţelege toate actele normative, urmează a fi înlăturat ca nefondat. Practica Curţii este constanta în sensul că prin notiune de lege, la care se referă art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/ 1992, se înţelege numai actul adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României (Decizia Curţii Constituţionale nr. 37/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 10 martie 1994). Conceptia Constituţiei referitoare la controlul constituţionalităţii legii are în vedere acest concept, rezultind din imbinarea criteriului formal cu cel material, întrucît conţinutul legii este determinat de importanţa acordată de legiuitor aspectelor reglementate. Rezultă ca termenul de lege nu este folosit în art. 144 lit. c) în sensul larg, cuprinzând toate actele normative, ci doar în sensul sau strict de act legislativ adoptat de Parlament. Aceasta este şi ratiunea pentru care art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 se referă nu numai la legi, ci şi la ordonanţe. Curtea constata ca Decizia nr. 34/1994 pronunţată la judecata în fond este temeinica şi legală, iar conformitatea cu dispoziţiile Constituţiei a actelor normative şi individuale ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale în sfera contenciosului administrativ, în sens de litigiu de competenţa instanţelor judecătoreşti, potrivit art. 125 din Constituţie şi Legii nr. 29/ 1990. Nici cel de-al doilea motiv de recurs, care vizează stabilirea de către Curte a instanţei competente să soluţioneze în fond litigiu şi, pe cale de consecinţa, posibilitatea declinarii competentei în favoarea acesteia, nu este fondat. Potrivit Constituţiei şi legii sale de organizare, Curtea se pronunţa numai asupra excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulată, şi nu îi revine atributia sa stabilească instanţa competenţa să soluţioneze pe fond litigiul, problema ce este de atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti. Aceasta cu atât mai mult cu cît în materia contenciosului administrativ competenţa materială este împărţită de art. 2 şi de art. 3 din Codul de procedură civilă între tribunale şi curţile de apel, iar prin plîngerea adresată Judecătoriei Sibiu se solicita şi anularea procesului-verbal de sancţionare, ceea ce presupune, de asemenea, stabilirea competentei. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, art. 3, art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,În numele legiiD E C I D E :Respinge recursul formulat de Banca "Dacia Felix" – S.A. Cluj-Napoca împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 34 din 27 aprilie 1994. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 14 iulie 1994. Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. PREŞEDINTE,acad. prof. univ. dr. doc. Ion FilipescuMagistrat-asistentFlorentina Geangu–––––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește