DECIZIE nr. 788*) din 16 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



–––Notă …
*) A se vedea opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.461 din 9 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 860 din 22 decembrie 2010.Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Teodora Pop – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.858D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi în Dosarul nr. 3.873D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În Dosarul nr. 3.858D/2010, autorul excepţiei a depus note scrise prin care prezintă situaţia de fapt, aduce noi argumente în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate şi solicită acordarea unui nou termen de judecată, arătând că doreşte să se prezinte personal în faţa Curţii Constituţionale, dar este împiedicat din motive de sănătate.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea judecării cauzei.Curtea respinge cererea de amânare, potrivit prevederilor art. 156 alin. (1) din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, întrucât autorul nu aduce dovezi care să certifice problemele de sănătate invocate.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 şi nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 3.858D/2010 şi nr. 3.873D/2010 la Dosarul nr. 3.688D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.507/108/2010, Tribunalul Arad – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 15 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 14.771/63/2009, Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Mihai-Dan Veleanu într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.826/115/2010, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Pedrag Iovanovici într-o cauză având ca obiect acordarea unor despăgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 221/2009.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) şi (2) cu privire la egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Se susţine, în acest sens, că dispoziţiile criticate discriminează persoanele decedate fără moştenitori, cărora nu le recunoaşte dreptul la despăgubiri, în raport cu cele decedate care au un soţ supravieţuitor sau care au descendenţi până la gradul al doilea, precum şi în raport cu cele în viaţă, instituind totodată o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, îndreptăţite la obţinerea de prejudicii morale, în funcţie de faza în care se afla judecarea fiecărui litigiu, fiind încălcate în acest fel prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 4 alin. (2), precum şi dispoziţiile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării, aceasta din urmă încălcare contravenind şi prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu tratatele la care România este parte.De asemenea, se arată că valoarea despăgubirilor nu poate fi limitată fără ca această limitare să contravină dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi că textele criticate încalcă şi prevederile constituţionale ale art. 46, întrucât afectează dreptul la moştenire.Referitor la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 126 din Constituţie, se susţine că cuantificarea prejudiciului moral şi a întinderii daunelor nu este atribuţia legiuitorului, ci trebuie să fie atribuţia exclusivă a instanţei de judecată, care va aplica în acest scop principul proporţionalităţii despăgubirilor acordate cu prejudiciul suferit.Cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) ce reglementează integrarea în Uniunea Europeană, se arată că, prin textele criticate, Guvernul a stabilit în mod eronat, fără justificare, şi fără a folosi metode sau criterii obiective de cuantificare, un plafon maxim al despăgubirilor ce pot fi acordate potrivit dispoziţiilor Legii nr. 221/2009 şi că autorităţile române nu au acordat prioritate în aplicare prevederilor art. 104 din Tratatul de la Maastricht, ce impun statelor membre obligaţia de a evita deficitele publice excesive.De asemenea, sunt criticate din punct de vedere extrinsec dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, susţinându-se că emiterea acestei ordonanţe de urgenţă s-a făcut cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), ale art. 108 alin. (3) şi ale art. 115 alin. (4), întrucât nu a existat o situaţie extraordinară care să impună adoptarea în procedură de urgenţă a acesteia.Tribunalul Arad – Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.688D/2010, apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată. Argumentând lipsa încălcării prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa arată că prin modificările aduse Legii nr. 221/2009 prin prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 au fost stabilite criterii de determinare a prejudiciilor suferite şi că aplicarea acestora nu duce la inegalitate nejustificată sau la disproporţionalitate. Instanţa arată, de asemenea, că dispoziţiile art. 111, 138 alin. (5) şi 148 alin. (2) din Constituţie nu au legătură cu normele criticate, întrucât prevederile constituţionale ale art. 138 alin. (5) au în vedere exerciţiul bugetar şi nu activitatea de legiferare, dispoziţiile constituţionale ale art. 111 nu implică modificarea bugetului de stat sau a bugetului asigurărilor sociale, iar prevederile art. 104 din Tratatul de la Maastricht nu pot împiedica Parlamentul să-şi exercite rolul de unică autoritate legiuitoare.Curtea de Apel Craiova – Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 3.858D/2010, apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată şi arată că textele criticate nu reglementează restrângeri ale unor drepturi, ci acordă reparaţii pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a unor condamnări penale sau a unor măsuri administrative cu caracter politic, stabilind categoriile de persoane care au dreptul de a solicita astfel de despăgubiri.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia civilă, în Dosarul nr. 3.873D/2010, apreciază că excepţia este parţial întemeiată, justificându-se doar raportat la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se arată că, întrucât instanţele pot aprecia în continuare cuantumul despăgubirilor acordate, iar stabilirea unui plafon maxim al acestora nu reprezintă o imixiune a Guvernului în actul de justiţie, nu poate fi reţinută încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126. De asemenea, se arată că nu se poate reţine nici încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 108 alin. (3) şi art. 115 alin. (4), urgenţa emiterii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 fiind pe deplin motivată şi suficient argumentată în expunerea de motive a proiectului acesteia.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 11 iunie 2009 şi prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010.Din analiza dosarelor, Curtea observă că, în realitate, autorii excepţiei critică dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 şi dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, potrivit cărora:– Art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi: "(1) Orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum şi, după decesul acestei persoane, soţul sau descendenţii acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanţei prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:a) acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la: […]"; … – Art. II: "Dispoziţiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, astfel cum au fost modificate şi completate prin prezenta ordonanţă de urgenţă, se aplică proceselor şi cererilor pentru a căror soluţionare nu a fost pronunţată o hotărâre judecătorească definitivă până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la statul român, ale art. 4 alin. (2) privind unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1) cu privire la dreptul de proprietate, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, ale art. 108 alin. (3) privind emiterea ordonanţelor, ale art. 111 alin. (1) cu privire la informarea Parlamentului, ale art. 115 alin. (4) referitoare la adoptarea ordonanţelor de urgenţă, ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti, ale art. 138 alin. (5) cu privire la bugetul public naţional şi ale art. 148 alin. (2) referitoare la integrarea în Uniunea Europeană, precum şi prevederile art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Ulterior sesizării sale prin Încheierea din 15 septembrie 2010, prin Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 şi art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010, constatând că acestea sunt neconstituţionale.2. Ulterior sesizării sale prin încheierile din 4 august 2010, 15 septembrie 2010 şi 9 septembrie 2010, prin deciziile nr. 1.358 din 21 octombrie 2010 şi nr. 1.360 din 21 octombrie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009, constatând că acestea sunt neconstituţionale.3. Potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”.Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit între momentul sesizării Curţii Constituţionale şi momentul pronunţării instanţei de contencios constituţional asupra excepţiei de neconstituţionalitate, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi în privinţa art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Arad în Dosarul nr. 2.507/108/2010 al Tribunalului Arad – Secţia civilă şi de Mihai-Dan Veleanu în Dosarul nr. 14.771/63/2009 al Curţii de Apel Craiova – Secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Pedrag Iovanovici în Dosarul nr. 2.826/115/2010 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește