DECIZIE nr. 787 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 380/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 380/57/2009, Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă şi reală, iar nu iluzorie şi teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanţe de către persoana interesată constituind o încălcare a dreptului acesteia de acces liber la justiţie. Legea nr. 146/1997 reprezintă o încălcare evidentă a accesului liber la justiţie şi a dreptului la apărare, deoarece titularului unui interes legitim i se refuză mijloacele legale de natură să-i permită apărarea acestui drept. De asemenea, dispoziţiile art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 şi art. 21 din Legea fundamentală.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia comercială arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările ulterioare.Dispoziţiile din Codul de procedură civilă criticate au următorul conţinut:– Art. 317: "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.";– Art. 318: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";– Art. 319^1: "Instanţa poate suspenda executarea hotărârii a cărei anulare se cere, sub condiţia depunerii unei cauţiuni. Dispoziţiile art. 403 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la statul român, art. 11 alin. (2) referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi dispoziţiile art. 1 şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca cele invocate în prezenta cauză. În acest sens sunt Decizia nr. 102 din 20 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 16 februarie 2009, Decizia nr. 71 din 15 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 27 ianuarie 2009, şi Decizia nr. 1.676 din 15 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 25 februarie 2010.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 146/1997, Curtea constată că aceasta a fost examinată în repetate rânduri pe calea controlului de constituţionalitate a posteriori prin raportare la normele constituţionale şi internaţionale invocate în cauza de faţă. De exemplu, prin Decizia nr. 494 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 19 iunie 2008, şi Decizia nr. 1.319 din 2 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 26 februarie 2009, Curtea, soluţionând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut, pentru argumentele acolo expuse, că prevederile Legii nr. 146/1997 sunt constituţionale.Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 317, art. 318 şi art. 319^1 din Codul de procedură civilă şi a Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mihaela Almăşan în Dosarul nr. 380/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește