DECIZIE nr. 785 din 4 noiembrie 2020

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Logistic Remo Services – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, în Dosarul nr. 921/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Societatea Selgros Cash Carry Romania – S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.230/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 107D/2018 și, respectiv, nr. 363D/2018. … 2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3 noiembrie 2020, în prezența reprezentanților Consiliului Concurenței, doamnele Lavinia Moraru și Cătălina Pântea, inspectori de concurență, și a reprezentantului Societății Selgros Cash Carry Romania – S.R.L. din București, doamna avocat Sorina Olaru din Baroul București și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a conexat dosarele menționate și, conform dispozițiilor art. 50 din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 4 noiembrie 2020, când a pronunțat prezenta decizie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:3.Prin Sentința civilă nr. 2.983 din 21 iulie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 921/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Logistic Remo Services – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 107D/2018. … 4.Prin Încheierea din 26 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.230/2/2015/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, excepție ridicată de Societatea Selgros Cash Carry Romania – S.R.L. din București care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 363D/2018. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia susțin că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât impun competența teritorială exclusivă a unei singure instanțe – anume cea a Curții de Apel București. Legiuitorul a prevăzut o derogare de la normele de drept comun prin instituirea unei competențe teritoriale unice la nivel național, fără nicio motivare rezonabilă, punând părțile implicate la nivel național, indiferent de locul în care își au sediul/domiciliul, să se deplaseze la București, majorând inutil costurile (sub toate formele sale – deplasare, cazare, masă etc.) pe care trebuie să le suporte pentru a avea efectiv acces la justiție și pentru a-și putea apăra drepturile și interesele fundamentale garantate de Constituție. … 6.Competența teritorială unică la nivel național în privința soluționării acțiunilor judiciare împotriva deciziilor de sancționare contravențională emise de Consiliul Concurenței creează acestei instituții publice un avantaj prin modul de alegere a instanței competente teritorial de la sediul central al acesteia în raport cu restul țării. … 7.De asemenea, autoarele excepției susțin că instituirea unei căi de atac drept modalitate de acces la justiție implică în mod necesar și asigurarea posibilității de a o utiliza în mod real, concret și efectiv de către toți cei care au un drept vătămat, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. Or, condiționarea admisibilității cererii de suspendare a deciziei de sancționare contravențională de plata unei cauțiuni încalcă principiul universalității cu privire la aplicarea legii contravenționale mai favorabile, dar și principiul libertății accesului la justiție garantat de normele Legii fundamentale. … 8.Măsura obligativității achitării unei cauțiuni ca o condiție sine qua non de admisibilitate a unei cereri de suspendare ce privește o sancțiune cu caracter contravențional nu este proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor și libertăților fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 și 24 din Constituție. … 9.Deși teoretic statul permite accesul la justiție, prin instituirea unei cauțiuni valorice, independent de plata taxelor judiciare de timbru, se împiedică persoana interesată să se adreseze judecătorului. Or, cum drepturile fundamentale trebuie garantate într-o manieră concretă și reală, iar nu iluzorie și teoretică, imposibilitatea concretă de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție (a se vedea în acest sens Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 octombrie 1979, pronunțată în Cauza Airey împotriva Irlandei, paragraful 25). … 10.Această cheltuială determină o sarcină disproporționată pentru cetățeni, sarcină care, de altfel, se poate reflecta și asupra bugetului de stat în urma unei eventuale admiteri a plângerii contravenționale și a restituirii sumelor de bani achitate cu dobânzi și penalități, alături de plata unor cheltuieli de judecată. Or, de principiu, o asemenea sarcină financiară, fiind suportată de justițiabil, creează un cadru juridic de natură a-l descuraja pe acesta să apeleze la serviciul justiției, lucru nepermis de rigorile constituționale. … 11.Prin efectul dispozițiilor legale criticate în materia contenciosului administrativ, se ajunge la situația în care părțile care sunt lipsite de calea de atac a apelului să fie obligate să formuleze recursul soluționat în procedura de filtru la Înalta Curte de Casație și Justiție într-un termen lung, tot așa cum în materie contravențională regula este că prin formularea plângerii la instanță se suspendă executarea de drept, fără alte formalități. Măsura de instituire a plății unei cauțiuni conform Codului de procedură fiscală în etapa procesuală a suspendării actului de sancționare contravențională nu este proporțională cu scopul urmărit de legiuitor, avantajul public fiind nesemnificativ în raport cu gradul de afectare a drepturilor și a libertăților fundamentale ale individului, respectiv cele consacrate de art. 21 și 24 din Constituție. … 12.De asemenea, dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât în cazul contravențiilor din domeniul concurenței, suspendarea nu operează de drept, ci este lăsată la latitudinea instanței, putând fi dispusă doar dacă persoana sancționată dovedește îndeplinirea unor condiții prealabile, respectiv plata unei cauțiuni. Astfel, art. 51 alin. (2) din Legea concurenței nr. 21/1996 creează un regim juridic diferit pentru persoanele care au săvârșit contravenții în domeniul concurenței față de cei care au săvârșit contravenții în alte domenii de activitate, ceea ce este contrar principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituție. … 13.Astfel, spre exemplu, un contravenient persoană juridică sancționat pentru o contravenție, alta decât cea în materie concurențială, poate face plângere la instanța de judecată împotriva actului de constatare a contravenției și prin plângerea făcută se suspendă executarea actului, în timp ce un contravenient persoană juridică sancționat pentru o contravenție în materie concurențială poate face plângere la instanța de judecată, dar această plângere nu suspendă de drept executarea actului. … 14.De asemenea, impunerea în sarcina persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții a obligației de a proba îndeplinirea anumitor condiții pentru a putea obține suspendarea executării sancțiunii echivalează, pe de o parte, cu afirmarea vinovăției sale mai înainte ca o instanță de judecată să se fi pronunțat în acest sens și, pe de altă parte, cu obligarea persoanei acuzate să își probeze nevinovăția, ceea ce reprezintă o încălcare a prezumției de nevinovăție, consacrată de art. 23 alin. (11) din Constituție. … 15.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 16.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care au următoarea formulare:(1)Deciziile adoptate de Consiliul Concurenței în aplicarea prevederilor art. 8,13,25 alin. (5) lit. c), art. 46 și 47 vor fi motivate și comunicate părților în termen de maximum 120 de zile de la deliberare. Deciziile Consiliului Concurenței pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la comunicare.(2)Instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării deciziei atacate. În cazul amenzilor, suspendarea se va dispune doar cu condiția plății unei cauțiuni stabilite conform prevederilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la creanțele bugetare.” … 20.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 privind universalitatea drepturilor, ale art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în fața legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) și (12) privind prezumția de nevinovăție, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 126 alin. (6) privind înfăptuirea justiției. Se mai invocă și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură și stabilesc competența teritorială exclusivă a unei singure instanțe – anume cea a Curții de Apel București de a soluționa plângerile contravenționale în materia concurenței. Art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege” și art. 129, care prevede că „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”, atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenței și procedurii de judecată, inclusiv a condițiilor de exercitare a căilor de atac. Prevederile legale criticate nu aduc atingere, ca reglementare de principiu, accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, atât timp cât instanțele judecătorești, în exercitarea rolului activ, respectă garanțiile unui proces echitabil și prezumția de nevinovăție a contravenienților (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 733 din 20 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 26 martie 2019, paragraful 18). … 22.De altfel, prin Decizia nr. 833 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 15 martie 2016, paragrafele 24 și 26, instanța de contencios constituțional a reținut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, ca și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege, nicio lege neputând exclude de la exercițiul drepturilor procesuale astfel instituite vreo categorie sau grup social. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a constatat că, raportat la faptul că prevederile legale criticate stabileau competența teritorială exclusivă a Tribunalului București, pe lângă dezideratul unei mai bune administrări a justiției, soluția legislativă a avut ca scop și realizarea obiectivului de asigurare a interpretării și aplicării unitare a legii în materia restituirii, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, creând premisele unor practici judiciare constante prin reglementarea unui cadru normativ corespunzător. … 23.Mai mult decât atât, prin Decizia nr. 146 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 17 mai 2017, paragraful 22, referitor la invocarea faptului că, pentru reclamantul care are domiciliul în altă localitate, este îngrădit accesul la justiție prin stabilirea competenței speciale în favoarea Curții de Apel București, Curtea a constatat că această critică este neîntemeiată, deoarece normele de procedură oferă garanții pentru exercitarea accesului la justiție prin instituirea, de exemplu, a posibilității depunerii cererii de chemare în judecată prin poștă, curier, fax sau prin poștă electronică, prin comunicarea către reclamant a întâmpinării, prin posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă, prin posibilitatea de a solicita efectuarea sau expedierea prin poștă de copii de pe actele din dosar etc. Astfel, Curtea a constatat că instituirea competenței materiale speciale în favoarea Curții de Apel București, pentru soluționarea acțiunilor împotriva ordinelor și deciziilor emise de președintele Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuțiilor sale, competență prevăzută de textul de lege criticat, nu poate fi considerată drept o negare a efectivității dreptului de acces la justiție, ci aceasta constituie o expresie a obligativității exercitării drepturilor și libertăților cu bună-credință, în limitele instituite de lege. … 24.Toate aceste argumente menționate mai sus se aplică mutatis mutandis și în cauza de față. Astfel, având în vedere că, în materia analizată, Consiliul Concurenței este autoritate unică care emite decizii obligatorii, este justificată existența unei singure autorități de jurisdicție, respectiv Curtea de Apel București cu competență teritorială exclusivă și care analizează aceste decizii. În plus, Consiliul Concurenței aplică sancțiuni conform legii de organizare și funcționare doar persoanelor juridice, respectiv întreprinderi, asociații de întreprinderi, autorități și instituții ale administrației publice centrale sau locale, pentru acte și fapte care restrâng, împiedică sau denaturează concurența. … 25.În ceea ce privește criticile referitoare la instituirea unei cauțiuni în cazul solicitării de suspendare a executării, Curtea reține că legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, constituirea unei garanții destinate acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse prin neexecutarea măsurilor dispuse de Consiliul Concurenței, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge. Așadar, aceste obiective urmărite prin adoptarea de către legiuitor a măsurii criticate se circumscriu unui scop legitim (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 865 din 17 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 444 din 27 mai 2020, paragraful 44). … 26.Curtea constată că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând fi limitat prin anumite condiții de formă și de fond impuse de legiuitor, prin raportare la dispozițiile art. 21 din Constituție. Aceste condiționări nu pot fi acceptate dacă afectează dreptul fundamental în chiar substanța sa. Prin urmare, limitările aduse dreptului fundamental sunt admisibile doar în măsura în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005). În consecință, în cazul de față, stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, această încălcare presupunând accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind, dimpotrivă, de competența exclusivă a legiuitorului să instituie regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (a se vedea în acest sens Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și Decizia nr. 478 din 18 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 12 august 2015, paragraful 15). … 27.Curtea reține că prevederile legale criticate cu privire la cauțiune nu încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.034 din 9 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 25 septembrie 2009). De asemenea, pentru aceleași rațiuni expuse mai sus, Curtea constată că nu este încălcat nici dreptul la apărare. … 28.Referitor la încălcarea prezumției de nevinovăție prin impunerea plății unei cauțiuni cu ocazia formulării unei cereri de suspendare a executării, Curtea reține că procedura suspendării executării nu pune în discuție prezumția de nevinovăție. Prin reglementarea acestei proceduri, legiuitorul a dorit stabilirea unui raport de echilibru între interesele din cauză. Astfel, deși regula generală este executarea, legiuitorul a prevăzut remediul suspendării executării, cu condiția plății unei cauțiuni. Cu alte cuvinte, legiuitorul a pus în balanță, pe de o parte, interesul general care primează și, pe de altă parte, interesul individual care poate fi valorificat în anumite condiții, respectiv plata unei cauțiuni. … 29.De altfel, în jurisprudența sa, atunci când a analizat chestiunea prezumției de nevinovăție în legătură cu contestarea însuși procesului-verbal de stabilire a unei contravenții, mai exact cu privire la obligația contravenientului de a-și dovedi nevinovăția în legătură cu fapta reținută în sarcina sa de către organul constatator, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a stabilit că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța judecătorească competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței judecătorești obligația de a administra tot probatoriul necesar stabilirii și aflării adevărului. … 30.În Decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011, pronunțată în Cauza Ioan Pop împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că amenda aplicată în temeiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și suspendarea dreptului de a conduce se includ în sfera acuzațiilor în materie penală, calificare ce impune pentru instanță obligația de a asigura în proces funcționarea efectivă a tuturor garanțiilor impuse de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, îndeosebi a celor care privesc contradictorialitatea, nemijlocirea, dreptul de apărare, precum și prezumția de nevinovăție care, fără a avea o valoare absolută, este în strânsă legătură cu prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal, dată de constatarea personală a faptei de către agentul constatator. Așadar, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu înlătură prezumția de legalitate a procesului-verbal din procedura contravențională, reținând în Hotărârea din 7 octombrie 1988, pronunțată în Cauza Salabiaku împotriva Franței, că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei și prezervând dreptul la apărare. În același sens, prin Decizia de inadmisibilitate din 13 martie 2012, pronunțată în Cauza Haiducu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materia circulației rutiere. Așadar, procesul-verbal de contravenție este un act administrativ, întocmit de un agent constatator ca reprezentant al autorității administrative învestit cu autoritate statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale după o procedură specială prevăzută de lege, astfel că se bucură de o prezumție de autenticitate și veridicitate, care este însă relativă și poate fi răsturnată prin probe, de contravenient (Hotărârea din 4 octombrie 2007, pronunțată în Cauza Anghel împotriva României). … 31.În ceea ce privește critica potrivit căreia există o discriminare între persoanele juridice sancționate în materia concurenței față de cele sancționate contravențional în alte materii unde formularea unei contestații suspendă executarea actului administrativ, Curtea reține că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 711 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 25 februarie 2020, paragraful 23). … 32.Așadar, având în vedere considerentele de mai sus și care se aplică mutatis mutandis și în cauza de față, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 15, 21, art. 23 alin. (11), art. 24 și ale art. 126 alin. (6) din Constituție. … 33.În ceea ce privește prevederile art. 23 alin. (12) și art. 52 din Constituție, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, întrucât dispozițiile legale criticate nu vizează nici legalitatea incriminării și nici dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. … 34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Logistic Remo Services – S.R.L. din Constanța, județul Constanța, în Dosarul nr. 921/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și de Societatea Selgros Cash Carry Romania – S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.230/2/2015/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 51 alin. (1) și (2) din Legea concurenței nr. 21/1996 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 4 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește