DECIZIE nr. 785 din 3 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor



Augustin Zegrean – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 18 şi art. 19 din acelaşi act normativ”, excepţie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.389/309/2008, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 18 şi art. 19 din acelaşi act normativ”, excepţie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport” – S.R.L. din Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 criticate sunt neconstituţionale întrucât îngrădesc atât libertatea comerţului, cât şi libertatea economică şi, totodată, „limitează posibilitatea societăţii în cauză de a se apăra şi de a aduce dovezi împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor”. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 criticate, acestea sunt neconstituţionale deoarece nu prevăd obligaţia, pentru agentul constatator, de a menţiona probele care au stat la baza constatărilor din procesulverbal, „iar persoana sancţionată, devenită contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat al procesului-verbal, are obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia”.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispoziţiile "art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi ale art. 18 şi art. 19 din acelaşi act normativ”. Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise depuse la dosarul instanţei de judecată de către autor rezultă că obiect al excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, precum şi dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât cu privire la aceste dispoziţii Curtea urmează a se pronunţa.Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.”;– Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune plângerea.”;– Art. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplină securitate.”;– Art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Informarea consumatorilor despre produsele şi serviciile oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu în mod vizibil, lizibil, uşor de înţeles, într-o formă care să nu permită ştergerea şi să nu fie inscripţionate în locuri obscure, să nu fie întrerupte prin desen sau imagini, după caz, pe produs, etichetă, ambalaj de vânzare sau în cartea tehnică, contract, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, în funcţie de natura acestuia.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 45 Libertatea economică şi art. 135 – Economia.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, dispoziţiile din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate nu aduc atingere sub niciun aspect egalităţii în drepturi, fiind deopotrivă aplicabile tuturor destinatarilor săi aflaţi în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sale. De altfel, referitor la „obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovăţia”, Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reţinând, cu acel prilej, că procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucură de prezumţia de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumţia de care se bucură. În acest caz, instanţa de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să îşi demonstreze propria nevinovăţie, revenind instanţei de judecată obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflării adevărului. Chiar dacă art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedură civilă, instanţele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenţia intră sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine răsturnarea sarcinii probei.În ceea ce priveşte art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, prin care este reglementat dreptul consumatorilor de a fi informaţi în mod complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către operatorii economici, informare care se realizează prin elemente de identificare şi caracterizare a acestora expres prevăzute de lege, nu aduc atingere prevederilor Legii fundamentale care garantează accesul liber la o activitate economică şi libera iniţiativă sau care prevăd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi dispoziţiile art. 18 şi art. 19 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie invocată de Societatea Comercială „EWB Transport” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 1.389/309/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2010.PREŞEDINTE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește