DECIZIE nr. 785 din 20 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ioan Mărieş în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.298/182/2006, Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul de procedură fiscală. Excepţia a fost ridicată de Ioan Mărieş într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează ca fiind aplicabile raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Codului de procedură fiscală, sub aspectul momentului în care începe să curgă prescripţia dreptului la executare silită. De asemenea, susţine că prin extinderea termenului de prescripţie i se creează creditorului o situaţie juridică mai favorabilă decât cea a debitorului.Tribunalul Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece atât în vechea reglementare, cât şi în cea prevăzută de art. 128 din Codul de procedură fiscală, termenul de prescripţie de 5 ani curge de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere dreptul sau de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere respectivul drept, momentul fiind, în esenţă, acelaşi.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât este consacrat principiul potrivit căruia procedurile pornite sub imperiul unui act normativ urmează să fie desăvârşite conform prevederilor aceluiaşi act normativ, avându-se în vedere evitarea perturbării sau reluării procedurilor în cauză, inclusiv efectele produse de actele juridice în cadrul acestei proceduri.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate sunt norme tranzitorii instituite de legiuitor pentru a asigura un regim unitar executărilor silite în funcţie de succesiunea în timp a legilor, astfel că nu se pune în discuţie retroactivitatea legii noi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul de procedură fiscală.Ulterior sesizării, Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, dându-se textelor o nouă numerotare, dispoziţiile art. 206 devenind dispoziţiile art. 239, cu următorul cuprins:– Art. 239: Dispoziţii tranzitorii privind executarea silită "Executările silite, în curs la data intrării în vigoare a prezentului cod, se continuă potrivit dispoziţiilor acestuia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, şi ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate reprezintă norme de procedură în materie fiscală, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este prevăzută numai prin lege.Totodată, dispoziţiile criticate din Codul de procedură fiscală reprezintă norme tranzitorii şi consacră principiul potrivit căruia, în materia executării silite, legea nouă este de imediată aplicare, ceea ce înseamnă că executarea silită se va face după legea în vigoare în momentul efectuării ei. Aşadar, Curtea constată că această soluţie legislativă firească nu conţine în sine niciun element de retroactivitate care ar putea conduce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală.Cu privire la critica autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 239 din Codul de procedură fiscală contravin dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece faptul că executarea silită în curs se continuă după regulile prevăzute de Codul de procedură fiscală nu are semnificaţia unei inegalităţi între creditor şi debitor, aceştia aflându-se în situaţii juridice diferite.De asemenea, Curtea reţine că celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei în motivarea acesteia – cum sunt cele privind momentul de la care curge termenul de prescripţie şi cele privind aplicarea şi interpretarea textului de lege dedus controlului de constituţionalitate – nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, ci ţin de aplicarea legii în cadrul soluţionării cauzei cu care a fost învestită instanţa de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 239 din Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Ioan Mărieş în Dosarul nr. 4.298/182/2006 al Tribunalului Maramureş – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește