DECIZIE nr. 783 din 1 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.156D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Vigroup” – S.A. din Ploieşti şi Societatea Comercială „Vigogeo Invest” – S.A din Ploieşti în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie problema conexării celor două cauze.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.156D/2008 la Dosarul nr. 929D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, indicând, în aceste sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 637/2006, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.579/118/2007, Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Dumitru Bocai într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.Prin Încheierea din 12 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.803/105/2007, Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de pârâţii Societatea Comercială "Vigroup" – S.A. Ploieşti şi Societatea Comercială "Vigogeo Invest" – S.A. din Ploieşti într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei invocate în Dosarul nr. 929D/2008 – Dumitru Bocai – susţine, în esenţă, că "alegerea viceprimarului este un act eminamente politic, care trebuie să scape cenzurii instanţei de contencios administrativ, de vreme ce statul român este organizat pe principiul separaţiei puterilor în stat".În Dosarul nr. 1.156D/2008, autorii excepţiei arată următoarele: "dispoziţiile prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora suspendarea executării actului se dispune până la pronunţarea unei hotărâri definitive şi irevocabile, contravin dreptului la un proces echitabil, precum şi principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu sunt aplicate – aşa cum prevede art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -, prevederile corespondente din Codul de procedură civilă referitoare la soluţionarea cererilor de suspendare; echitabilitatea procesuală priveşte inclusiv posibilitatea unei probaţiuni complete a dreptului, fapt ce nu se întâmplă în ipoteza reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004, instanţa putând să dispună suspendarea actului mai înainte de admiterea probatoriului complet; în măsura în care legea recunoaşte posibilitatea terţilor de a solicita suspendarea efectelor unei autorizaţii de construire (act administrativ individual) se încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, respectiv a atributelor acestui drept: folosinţa şi dispoziţia materială; în măsura în care nu se recunoaşte necesitatea depunerii unei cauţiuni de către petentul care solicită suspendarea este neîndoielnic că textul de lege este neconstituţional, raportat la art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie”.Tribunalul Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 929D/2008, apreciază că aceasta "nu are caracter întemeiat, întrucât dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei."Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II, exprimându-şi opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul Dosarului nr. 1.156D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, invocând în sprijinul opiniei sale şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 673/2006, nr. 939/2006, nr. 1.129/2007 şi nr. 8/2008.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Reglementările privind procedurile de suspendare a actelor administrative unilaterale nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi (2) şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţie, invocate. În acest sens invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 637/2006 şi nr. 8/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 20-22 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:– Art. 14. – Suspendarea executării actului: "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.(2) Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor. … (3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător. … (4) Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare. … (5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă. … (6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive. … (7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării."; … – Art. 15. – Solicitarea suspendării prin acţiunea principală: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător. … (3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea. … (4) În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)." … Textele constituţionale invocate sunt cele ale dispoziţiilor art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 15 alin. (1) referitoare la principiul universalităţii, art. 16 alin. (1) şi (2) care consacră principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin. (3) consacrat dreptului la un proces echitabil, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) care consacră principiile garantării şi ocrotirii în mod egal de lege a proprietăţii private, indiferent de titular.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt criticate sub două aspecte principale: primul vizează încălcarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, deoarece se apreciază că activitatea de control jurisdicţional a instanţei de judecată asupra actelor administrative constituie o ingerinţă a puterii judecătoreşti în exerciţiul puterii executive; al doilea aspect priveşte condiţiile de suspendare a executării actului, care creează, în opinia autorilor excepţiei, o inegalitate de arme între reclamant şi pârât, afectează echitabilitatea procesuală, dreptul la apărare şi aduce atingere, finalmente, dreptului de proprietate privată.Cât priveşte primul aspect luat în discuţie, Curtea constată că, prin Decizia nr. 700 din 17 iunie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nepublicată încă la momentul pronunţării prezentei decizii, a reţinut că „principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat presupune existenţa unui control reciproc între puterile statului, sub aspectul exercitării în conformitate cu legea a atribuţiilor lor specifice, acesta fiind un mecanism specific statului de drept şi democratic pentru evitarea abuzurilor din partea uneia sau alteia dintre puterile statului. Principiul neagă opusul său, care este cel al unanimităţii, caracteristic statului totalitar şi dictatorial. În acelaşi spirit, Constituţia consacră, la art. 52, dreptul persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri, să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”. Ca atare, o astfel de critică de neconstituţionalitate nu poate fi primită.Referitor la al doilea aspect vizat de critica de neconstituţionalitate, Curtea, prin jurisprudenţa sa în materie, a răspuns unor critici asemănătoare. De exemplu, prin Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut următoarele: „Cererea de suspendare a actului administrativ poate fi introdusă în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, iar instanţa are obligaţia de a soluţiona de urgenţă cererea, cu citarea părţilor. Suspendarea actelor administrative reprezintă, aşadar, o situaţie de excepţie, întrucât acestea se bucură de prezumţia de legalitate. (…) Mai mult, dispoziţiile de lege criticate nu împiedică sub nicio formă soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, deoarece suspendarea actului administrativ atacat poate fi dispusă de instanţa de judecată numai până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.”Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că nici criticile de neconstituţionalitate formulate în prezenta cauză, referitoare la încălcarea art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (3) şi a art. 24 alin. (1) din Constituţie nu sunt întemeiate.Cât priveşte invocarea prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul garantării şi ocrotirii proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece prevederile art. 14 şi ale art. 15 din Legea nr. 554/2004, conţinând norme procesuale, nu afectează sub nicio formă dreptul de proprietate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 şi ale art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Bocai în Dosarul nr. 9.579/118/2007 al Tribunalului Constanţa – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respectiv de Societatea Comercială „Vigroup” – S.A. din Ploieşti şi Societatea Comercială „Vigogeo Invest” – S.A. din Ploieşti în Dosarul nr. 4.803/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ II.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește