Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 566 din 28 iulie 2008
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eliza Margareta Popescu în Dosarul nr. 35.178/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 35.178/3/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Eliza Margareta Popescu într-o cauză civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât oferă instanţei posibilitatea unirii excepţiilor cu fondul, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, este de natură să conducă la nesocotirea dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii".În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de drept al României şi în art. 21 alin. (3) din Constituţie privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că autorul acesteia susţine că toate excepţiile procesuale ar trebui să fie soluţionate înainte de examinarea fondului, fiind nemulţumit de posibilitatea care rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că instanţa va putea uni cu fondul acele excepţii procesuale pentru judecarea cărora este necesară administrarea de probe care au legătură cu soluţionarea cauzei pe fond.Curtea constată că, pentru o bună administrare a justiţiei, este firesc ca instanţele, în virtutea textului de lege criticat, să unească cu fondul acele excepţii pentru a căror soluţionare este necesară administrarea aceloraşi probe ca şi pentru judecarea fondului. O asemenea prevedere legală dă expresie tocmai exigenţelor constituţionale privitoare la dreptul la un proces echitabil şi la termenul rezonabil în care acesta se impune a fi finalizat.Curtea reţine că regula o constituie soluţionarea separată a excepţiilor, prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituind o derogare, care este de strictă interpretare şi aplicare. De aceea, dacă instanţa a unit excepţia cu fondul, întrucât era necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, prin dispozitivul hotărârii se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei, motivând soluţia în considerentele acesteia. Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată oferă premisa soluţionării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată şi nejustificată a duratei procesului ar surveni tocmai în ipoteza prefigurată de autorul excepţiei, potrivit căreia toate excepţiile procesuale ar trebui să fie soluţionate separat, inclusiv acele excepţii vizate de prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă.Cu privire la critici asemănătoare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, statuând, prin Decizia nr. 64 din 20 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, că procedura de judecată include şi rezolvările excepţiilor invocate în cursul procesului, excepţii care pot fi de procedură sau de fond, or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prevederile art. 137 din Codul de procedură civilă „(…) se înscriu în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eliza Margareta Popescu în Dosarul nr. 35.178/3/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a V-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––