DECIZIE nr. 781 din 7 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru partea Sindicatul Salariaţilor din Teatrul de Revistă "Fantasio" din Constanţa, domnul avocat Aurel Glăvan, apărător ales cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa autorului excepţiei şi a părţilor Sindicatul Salariaţilor din Teatrul Dramatic "Ovidius" şi Sindicatul Salariaţilor din Teatrul de Balet "Oleg Danovschi", ambele din Constanţa. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a transmis o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de Revistă "Fantasio" şi reprezentantul Ministerului Public se opun admiterii cererii de amânare.Deliberând, Curtea respinge cererea de amânare, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Sindicatului Salariaţilor din Teatrul de Revistă "Fantasio". Acesta solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.691/2006, Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care Tribunalul Iaşi – Secţia de contencios administrativ a anulat două hotărâri emise de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt neconstituţionale, întrucât constituie o completare a art. 9 din Constituţie, care nu prevede în mod expres dreptul sindicatelor de a introduce acţiuni în faţa instanţelor judecătoreşti. Consideră că textul de lege criticat este contrar şi art. 21 din Constituţie, care, în interpretarea sa, consacră dreptul persoanelor fizice sau juridice, inclusiv organizaţiilor sindicale, de a se adresa justiţiei, dar numai pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime proprii, nu şi ale altora. În continuare, susţine că formularea din finalul art. 78 din Legea nr. 24/2000 reprezintă o încălcare a art. 120 alin. (1) şi art. 122 din Constituţie, întrucât restrânge aplicarea principiului autonomiei locale doar la domeniile stabilite de legiuitorul ordinar, or, prevederile constituţionale conferă autorităţilor administraţiei locale competenţă materială generală.Curtea de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal arată că, asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003, Curtea Constituţională s-a pronunţat în repetate rânduri în sensul respingerii acesteia. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, apreciază că este neîntemeiată, întrucât consacrarea constituţională a principiului descentralizării, autonomiei locale şi al deconcentrării serviciilor publice nu semnifică o libertate absolută a unităţilor administrativ-teritoriale în exercitarea atribuţiilor conferite prin lege.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 este neîntemeiată. Precizează că textul criticat reprezintă o aplicare a art. 9 din Constituţie, acesta fiind chiar temeiul constituţional al reglementării condiţiilor şi mijloacelor prin care organizaţiile sindicale contribuie la apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor. Consideră că textul de lege criticat nu contravine nici art. 21 din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, arată că reglementarea la nivel legal a limitelor în care autorităţile administraţiei publice locale pot elabora acte normative nu contravine principiului constituţional al autonomiei locale.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 sunt constituţionale şi constituie o concretizare a dreptului de acces liber la justiţie, sindicatele contribuind la apărarea drepturilor şi la promovarea intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor. Precizează că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000, întrucât prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile reprezentantului părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, potrivit cărora „În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. (…)”, şi cele ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 25 august 2004, care au următorul cuprins: „Actele normative ale autorităţilor administraţiei publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activităţi de interes local, în limitele stabilite prin Constituţie şi prin lege şi numai în domeniile în care acestea au atribuţii legale.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 9 – „Sindicatele, patronatele şi asociaţiile profesionale” şi ale art. 21 – „Accesul liber la justiţie”. În ceea ce priveşte art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, autorul excepţiei susţine că este contrar dispoziţiilor constituţionale ale art. 120 alin. (1) care stabileşte principiile de bază pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale şi celor ale art. 122 referitor la consiliul judeţean.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:I. Dispoziţiile art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. Astfel, în considerentele Deciziei nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004, Curtea a constatat că „nu există nicio interdicţie constituţională pentru ca legea şi statutele organizaţiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor”. În aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că, „potrivit tezei finale a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, acţiunea în justiţie nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată, ceea ce constituie o garanţie a realizării scopului sindicatelor, şi anume apărarea drepturilor şi intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi”. Prin urmare, dreptul de liber acces la justiţie, garantat constituţional prin art. 21, nu este nesocotit. De asemenea, Curtea a statuat că temeiul constituţional în virtutea căruia sindicatele au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, îl constituie prevederile art. 9, pe care autorul excepţiei le invocă în motivarea acesteia.II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că acestea circumscriu posibilitatea autorităţilor administraţiei publice locale de a adopta sau de a emite acte normative numai în domeniile în care acestea au competenţe atribuite în mod legal. Asupra semnificaţiei principiului statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, Curtea Constituţională a reţinut, în Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, că „se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal, care este general obligatoriu”. Prin Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a reţinut că însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, făcând referire, în art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, defineşte conceptul de autonomie locală ca „dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice”. În plus, Curtea Constituţională a statuat că principiul autonomiei locale nu presupune „absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării”. Prin urmare, critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 120 alin. (1) şi ale art. 122, este neîntemeiată.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (2) teza întâi din Legea sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 78 partea finală din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Constanţa în Dosarul nr. 1.691/2006 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește