DECIZIE nr. 78 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Ştefan Tache în Dosarul nr. 7.840/1997 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal răspunde Vasile Militaru, lipsind autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezenta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 214 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 7.840/1997, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Ştefan Tache.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca "prin modul total defectuos în care este redactat art. 40 din Legea nr. 82/1991 sunt incalcate prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţia României, care garantează libertatea comerţului (inclusiv a activităţilor conexe), protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”. Nu se arata în ce anume consta încălcarea prevederilor constituţionale invocate. Se susţine în schimb faptul ca art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 este un text incriminator incomplet care nu prevede sancţiunea, ci face trimitere la art. 189 din Codul penal privind incriminarea falsului intelectual, deşi elementele constitutive ale celor două infracţiuni nu sunt identice, în special în ceea ce priveşte subiectul activ special al infracţiunii.Judecătoria Buftea, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu contravin prevederilor constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, arata ca "dispoziţiile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie”, întrucât dispoziţiile legale criticate „instituie o norma juridică de incriminare a unei fapte care are elemente definitorii atât în Codul penal, cat şi în legea specială. Cumularea acestora este supusă regulilor de tehnica legislativă şi nu are tangenta cu normele constituţionale”.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, arătând ca în speta "nu poate fi vorba despre o problemă de constituţionalitate, cel mult putând fi discutata suficienta redactionala a textului art. 40 din Legea nr. 82/1991, republicată”. Se mai arata ca prin dispoziţia legală criticata „legiuitorul a înţeles sa stabilească faptele ce constituie infracţiune, încadrarea lor juridică din punct de vedere sanctionator, făcând trimitere, sub aspectul nivelului sancţiunii, la Codul penal în ideea unităţii de reglementare, ceea ce nu este interzis şi nici neconstitutional”.Preşedintele Senatului nu şi-a transmis punctul de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin încheierea instanţei de judecată Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 20 ianuarie 2000, dispoziţii care au următorul conţinut: „Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţa a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţa denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflecta în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii.”Prevederile constituţionale a căror încălcare este invocată sunt cele ale art. 134 alin. (2) lit. a), care au următorul conţinut: "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Examinând excepţia de neconstituţionalitate prin raportare la prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei, Curtea constata ca textul art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, nu are nimic comun cu asigurarea libertăţii comerţului, a concurentei loiale sau a valorificării tuturor factorilor de producţie şi, prin urmare, dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie nu sunt incidente în cauza.Prevederile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, se înscriu în cadrul reglementărilor legislative destinate sa prevină evaziunea fiscală, să asigure disciplina financiar-contabila, înregistrarea în evidentele tuturor regiilor autonome, societăţilor comerciale, instituţiilor şi ale altor persoane juridice, în mod corect, a veniturilor şi cheltuielilor. Acest text de lege are caracter penal, incriminand fapta intenţionată de a evidenţia date nereale ori de a omite înregistrarea unor date reale. El face trimitere la dispoziţiile art. 289 din Codul penal privind infracţiunea de fals intelectual, preluand din structura acelei norme juridice „sancţiunea”. Faptul ca elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în cele doua texte de lege nu sunt în totalitate identice nu are nici o relevanta, întrucât nici o norma constituţională nu interzice legiuitorului sa asimileze anumite fapte penale sub aspectul denumirii, al gravitatii şi al sancţiunii aplicabile.De altfel, Curtea Constituţională a mai fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, iar prin Decizia nr. 214 din 7 decembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 31 decembrie 1999, respingând excepţia, Curtea a constatat ca aceasta dispoziţie legală „incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual. Elementele constitutive ale infracţiunii sunt detaliate în art. 40 din Legea nr. 82/1991, iar în ceea ce priveşte pedeapsa, aceasta face trimitere la art. 289 din Codul penal”. Cu privire la subiectul infracţiunii Curtea a reţinut ca acesta poate fi „orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, care efectuează operaţiuni contabile şi operează cu ştiinţa, în aceasta calitate, înregistrări inexacte sau omite cu ştiinţa înregistrări, cu consecinţele stabilite de această lege”.Soluţia adoptată şi considerentele avute în vedere în acea decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, excepţie ridicată de Ştefan Tache în Dosarul nr. 7.840/1997 al Judecătoriei Buftea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește