DECIZIE nr. 78 din 25 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Covin Tim” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 9 mai 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002, Tribunalul Timiş – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001. Excepţia a fost ridicată, într-o cauza comercială, de debitoarea Societatea Comercială „Covin Tim” – S.R.L. din Timişoara, prin lichidatorul sau, Miriana Mircov.Autorul excepţiei nu motiveaza excepţia de neconstituţionalitate.Tribunalul Timiş – Secţia comercială apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este intemeiata. Astfel, considera ca, prin raportare la prevederile Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 creează o situaţie privilegiată creditoarei A.V.A.B Bucureşti, incalcandu-se astfel prevederile art. 16 din Constituţie „privind egalitatea părţilor fără privilegii şi discriminări în faţa justiţiei”. În acelaşi sens, invedereaza ca „datoriile se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală şi în moneda naţionala”.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, considera ca dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 16 din Constituţie, întrucât "prin legi speciale se pot institui tratamente juridice diferite, justificate obiectiv şi raţional, pentru situaţii diferite", asa cum se impune în cauza datorită "naturii speciale a creanţelor preluate la datoria publică interna". În acest sens, face trimitere şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale consacrată în Decizia nr. 70/1993 şi Decizia nr. 20/2000. De asemenea, arata ca, în virtutea aceleiaşi interpretări a art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, este posibila reglementarea prin lege a unei proceduri speciale derogatorii de la dreptul comun, "atât în ce priveşte modul de reflectare în contabilitate şi conservare a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică", cat şi în ceea ce priveşte procedura de recuperare a acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind unele măsuri premergătoare privatizării băncilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 15 decembrie 1998, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 19 iulie 2001. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 948 din 24 decembrie 2002, schimbandu-se numerotarea articolelor, astfel încât dispoziţiile art. 18^1 alin. (2) au fost cuprinse în art. 21 alin. (2), cu următoarea redactare: „În vederea valorificării creanţelor preluate de AVAB, la valori cat mai apropiate de valoarea nominală, actualizată la zi, debitele în lei şi în alte valute decât USD, la data preluării, se consolideaza în USD, în baza raportului leu/USD la acea data”.Deşi autorul excepţiei nu motiveaza excepţia ridicată, instanţa de judecată apreciază ca sunt infrante prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca scopul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 51/1998, cu modificările şi completările ulterioare, enuntat în art. 1, este acela de a stabili „cadrul juridic pentru valorificarea unor active ale băncilor la care statul este acţionar majoritar, în vederea pregătirii acestora pentru începerea procedurii de privatizare, în scopul creşterii gradului de solvabilitate şi a credibilitatii interne şi externe sau reglementării problemelor de natura financiară ale acestora pentru menţinerea viabilitatii sistemului bancar, precum şi pentru accelerarea procedurilor de recuperare a creanţelor cesionate”.Pentru realizarea acestor obiective, prin capitolul II al ordonanţei a fost creata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare, ca instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Atribuţiile principale ale acestei instituţii includ, conform ordonanţei, preluarea cu plata a activelor bancare şi a creanţelor comerciale, în scopul valorificării lor pe piaţa, iniţierea şi finalizarea procedurilor de executare silită, vânzarea creanţelor prin licitaţii publice, negocierea creanţelor şi eşalonarea scadentelor. Preluarea creanţelor bancare neperformante se realizează prin cesiune, iar efectul principal al acesteia este subrogarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare în toate drepturile principale şi accesorii ale creditorilor cedenti.În acest context al infiintarii unei autorităţi speciale, însărcinată sa valorifice în mod eficient unele active bancare, capitolul IV din ordonanţa republicată, intitulat "Evidente speciale, contabile, conturi bancare", pune la dispoziţia acestei autorităţi mijloacele specifice necesare atingerii scopului sau, enuntat în art. 1. Textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate reglementează o procedură specială de reflectare în contabilitate a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică, de conservare şi de recuperare a acestora.În aceste condiţii, susţinerea instanţei de judecată, potrivit căreia ordonanţa încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), nu este relevanta în cauza, întrucât prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, justificate obiectiv şi raţional, pentru situaţii diferite. În speta, tratamentul juridic diferit se justifica prin natura specială a creanţelor preluate la datoria publică interna.Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra principiului egalităţii, statuand în mod constant ca egalitatea nu este sinonima cu uniformitatea, astfel ca, dimpotriva, pentru situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie să corespundă un tratament juridic diferit. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotărârile pronunţate în cazurile: "Marks împotriva Belgiei", 1979, "Moustaquim împotriva Belgiei", 1991, "Engel şi alţii împotriva Olandei", 1976).Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 409/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Covin Tim” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 2.399/COM/S/2002 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește