DECIZIE Nr. 78*) din 13 septembrie 1995

Florin Bucur Vasilescu – preşedinteMihai Constantinescu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iaşi, cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 21 noiembrie 1994.La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, părţile lipsa.Procedura legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit prevederilor Codului familiei şi ale art. 7 alin. 2 din Convenţia cu privire la drepturile copilului – căruia îi da citire, acţiunea în tagada paternităţii aparţine soţului mamei.CURTEA,deliberind asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, retine:Prin Încheierea pronunţată în şedinţa publică din 21 noiembrie 1994 în Dosarul nr. 7.041/1994, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de reclamantul Chatzidimitriou Panagiotis. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate reclamantul apreciază ca art. 54 alin. 2 din Codul familiei este abrogat tacit prin art. 150 alin. (1) din Constituţie. În situaţia în care instanţa considera ca textul este în vigoare, aceasta contravine prevederilor art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, Decretului nr. 31/1954, precum şi principiile generale de morala şi drept.Exprimindu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt în contradictie cu dispoziţiile constituţionale şi obstaculeaza aflarea adevărului şi stabilirea corecta a statutului persoanei fizice, în detrimentul sau şi al societăţii în general.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciază ca prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei sunt constituţionale, dar "s-ar putea, eventual, avea în vedere, de lege ferenda, extinderea dreptului la acţiunea în tăgăduirea paternităţii, pentru alte considerente, rezultate din practica judecătorească şi ca urmare a unor studii de drept comparat". Se mai arata ca, potrivit art. 54 alin. 2 din Codul familiei, acţiunea în tăgăduirea paternităţii are un caracter strict personal, numai soţul fiind în măsura sa judece realitatea sau oportunitatea paternităţii pe care legea i-o atribuie. Reglementarea tine seama atât de ocrotirea interesului copilului, cît şi de asigurarea stabilitatii instituţiei căsătoriei. Se apreciază în continuare ca, deşi din încheierea de sesizare nu rezultă, se pare ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei se raportează la prevederile art. 16 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, şi ale art. 44, referitoare la egalitatea dintre soţi, însă principiile constituţionale trebuie interpretate în ansamblul lor. Sunt menţionate art. 26, care consfinţeşte respectul pentru viaţa intima şi privată a cetăţenilor şi ocrotirea familiei, şi art. 45, care instituie un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor pentru copii şi tineri, "fără a se putea interpreta ca prin aceasta s-ar aduce atingere principiului egalităţii în drepturi".Camera Deputaţilor şi Senatul nu a comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinînd încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, prevederile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele:Deşi excepţia de neconstituţionalitate vizează o dispoziţie legală anterioară Constituţiei, Curtea este competenţa să soluţioneze, deoarece Judecătoria Iaşi nu s-a pronunţat fără echivoc, în dispozitivul încheierii, asupra conflictului dintre art. 54 alin. 2 din Codul familiei şi Constituţie şi a sesizat Curtea, solicitindu-i să se pronunţe.Pentru a aprecia asupra constituţionalităţii textelor în discuţie, este necesară stabilirea prealabilă a naturii acţiunii introduse.Cererea introdusă de reclamant în faţa Judecătoriei Iaşi este intitulata "acţiune în contestarea paternităţii prezumate" şi nu este fondată pe nici unul dintre textele de lege în vigoare, reclamantul însuşi subliniind că nu înţelege sa invoce art. 54 alin. 2 din Codul familiei, care stabileşte prezumţia de paternitate, ci susţinând ca cererea sa este intemeiata pe prevederile art. 16, art. 21, art. 26 şi art. 49 din Constituţie, precum şi pe dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului şi ale Convenţiei internaţionale cu privire la drepturile copilului, ratificate de ţara noastră.Prin precizările făcute ulterior acţiunii, reclamantul a avansat teza unei motivari subsidiare a acţiunii pe dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, pe care le considera contrar prevederilor art. 21, 26 şi 49 din Constituţie.Luând în considerare temeiul invocat în principal, este de observat ca, în lipsa unui text expres de lege, excepţia de neconstituţionalitate este fără obiect. Contenciosul constituţional presupune contradictia dintre un text de lege existent şi prevederile constituţionale. Lipsind un astfel de text în lege şi fundamentându-se acţiunea doar pe anumite principii generale, controlul de neconstituţionalitate nu mai poate opera. Temeinicia acţiunii nu poate fi apreciată, în aceste condiţii, decît de către instanţele ordinare.Codul familiei nu cunoaşte o acţiune în "contestarea paternităţii prezumate". Aceasta reglementează doar acţiunea în contestarea recunoaşterii paternităţii (art. 58), care vizează o situaţie diferita de cea de speta, deoarece presupune nu atacarea filiaţiei stabilite potrivit prezumţiei de paternitate ce operează în cazul mamei căsătorite, ci pe cea a recunoaşterii unui copil din afară căsătoriei, precum şi acţiunea de tagaduire a paternităţii (art. 54), care nu poate fi introdusă, în principiu, decît de soţul mamei.Rezultă asadar ca în Codul familiei nu exista nici o posibilitate pentru altcineva decît soţul mamei de a contesta paternitatea copilului născut din căsătorie.În sistemul Codului familiei operează din plin prezumţia de paternitate. Rezultă asadar ca singura ipoteza care poate fi luată în considerare este cea a motivarii subsidiare avansate de reclamant.Din analiza motivarilor formulate de reclamant rezultă, în fapt, ca ceea ce considera aceasta a fi neconstitutional este caracterul absolut al prezumţiei de paternitate.Susţinerea ca aceasta prezumţie ar avea un caracter relativ trebuie înlăturată, deoarece ea este contrazisa de întreaga economie a art. 53 şi a art. 54 din Codul familiei. Nici o altă persoană decît soţul mamei nu poate porni o acţiune în tăgăduirea paternităţii. O astfel de prezumţie cu caracter absolut este cunoscută de toate legislatiile ca fiind unul dintre pilonii pe care se sprijină familia şi stabilitatea conjugală în societatea moderna.A admite caracterul relativ al acestei prezumţii înseamnă a favoriza destabilizarea familiei şi a căsătoriei, a promova un inadmisibil climat de imoralitate şi instabilitate în societate, a leza interesele copiilor.Constituţia României promovează în art. 44 valorile fundamentale ale familiei, instituţiei de baza a societăţii, proclamind ca familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea lor şi pe drepturile şi îndatoririle părinţilor de a asigura creşterea, educarea şi instruirea copiilor. În acest context, a se recunoaşte posibilitatea oricărui bărbat de a rasturna prezumţia de paternitate, afirmind ca el este adevăratul tata al copilului, ar contraveni evident acestor imperative constituţionale.Este greşit a se considera ca textul art. 54 din Codul familiei conduce la o discriminare, în sensul art. 16 din Constituţie, la lipsa unei categorii de persoane de posibilitatea de a-şi exercită drepturile. În acest sens, însuşi art. 49 din Constituţie, invocat de reclamant, prevede că exerciţiul anumitor drepturi sau libertăţi poate fi restrîns doar prin lege (şi Codul familiei este o lege) şi numai când se impune pentru ocrotirea anumitor valori, printre care se menţionează şi morala publică. Aprecierea acestor valori şi a modului lor de ocrotire este de competenţa legislativului.În aceste condiţii, nici invocarea art. 21 din Constituţie nu mai poate fi reţinută, deoarece aceasta consacra într-adevăr liberul acces la justiţie, însă numai pentru ocrotirea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, or reclamantul nu are, în temeiul Codului familiei, nici dreptul şi nici interesul legitim a cărui ocrotire sa o pretindă.Tot astfel, reclamantul nu poate invoca nici prevederile art. 26 din Constituţie, deoarece cererea sa, departe de a conduce la protecţia vieţii familiale, ocrotită prin acest text, conduce indiscutabil la disolutionarea acesteia. De notat ca dreptul persoanei fizice de a dispune de ea însăşi, prevăzut în alineatul al doilea al aceluiaşi articol, este condiţionat de faptul ca el sa nu aducă atingere dreptului şi libertăţii altuia, ordinii publice şi bunelor moravuri. Or, cererea reclamantului este bazată tocmai pe imoralitatea acţiunii sale, pe relaţiile adulterine pe care pretinde ca le-a întreţinut cu mama copilului, ceea ce inlatura cu desăvârşire aplicarea textului constituţional invocat.Faţa de toate cele de mai sus, excepţia de neconstituţionalitate se dovedeşte neîntemeiată, urmînd a fi respinsă.În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 54 alin. 2 din Codul familiei, ridicată de Chatzidimitriou Panagiotis, domiciliat în Iaşi, str. Barboi nr. 6, bl. C7, et. 3, ap. 10, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 7.041/1994 al Judecătoriei Iaşi.Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.Pronunţată în şedinţa publică din 13 septembrie 1995.–––––––Notă …
*) Definitivă prin nerecurare.PREŞEDINTE,conf. dr. Florin Bucur VasilescuMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește