DECIZIE nr. 778 din 1 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Alexandru Cristian Nicolescu în Dosarul nr. 915/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 13 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 915/46/2007, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alexandru Cristian Nicolescu într-o cauză de contencios administrativ, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unui contract de vânzare-cumpărare şi a nulităţii absolute parţiale a unui certificat de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că raţiunea plângerii prealabile instituite de dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 se justifică numai în ipoteza în care se contestă legalitatea unui act administrativ ale cărui efecte se produc exclusiv faţă de beneficiarul actului. În schimb, dacă actul administrativ ilegal a intrat în circuitul civil şi a produs efecte faţă de toate subiectele de drept, procedura prevăzută de textele de lege criticate contravine conceptului de proces echitabil şi „se întoarce împotriva celui în favoarea căruia este reglementată”, generând „o excesivă birocraţie”.Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, precizând că în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin deciziile nr. 220/2004, nr. 39/2005 şi nr. 96/2007.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 7 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele criticate au următorul cuprins:Art. 7 alin. (1) şi (3) – "(1) Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. (…)(3) Este îndreptăţită să introducă plângere prealabilă şi persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoştinţă, pe orice cale, de existenţa acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7)." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate reţine criticile formulate de autorul excepţiei şi urmează să respingă ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. În argumentarea acestei soluţii, observă că, printr-o bogată jurisprudenţă, a statuat că instituirea prin lege a unei proceduri administrative ori administrativ-jurisdicţionale prealabile sesizării instanţelor judecătoreşti nu este de natură să contravină dreptului părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivă, o astfel de procedură constituie o măsură de protecţie care nu poate avea ca efect, în niciun mod, limitarea accesului la justiţie. De altfel, în materia contenciosului administrativ celeritatea este esenţială, motiv pentru care termenele sunt foarte scurte, aşa că nu se poate susţine lungirea nejustificată a procesului. De asemenea, Curtea Constituţională a mai reţinut că, în virtutea art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, legiuitorul este îndrituit să instituie proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, descongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale şi evitarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 220 din 6 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 16 iunie 2004, sau Decizia nr. 382 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2007.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Alexandru Cristian Nicolescu în Dosarul nr. 915/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește