DECIZIE nr. 777 din 20 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, Vasile Nistor solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată şi depune la dosarul cauzei note de şedinţă în acest sens.Ministerul Public, arătând că textul de lege ce face obiectul excepţiei este criticat din perspectiva caracterului său incomplet, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Invocă şi jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în materie, cu privire la care arată că îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 8.458/2/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Nistor în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 278^1 din Codul de procedură penală, în actuala reglementare, nu oferă părţii interesate posibilitatea de a contesta în faţa judecătorului, pe lângă soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, şi alte acte, cum ar fi soluţiile de declinare a competenţei privind cercetarea penală a inculpaţilor în faza actelor premergătoare.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie. Se apreciază că "întreaga procedură de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei sau ordonanţei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală se desfăşoară în limitele stabilite de dispoziţiile constituţionale."În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauză.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei, Curtea constată că, deşi a fost sesizată de către instanţa de judecată cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 278^1 din Codul de procedură penală în integralitatea sa, criticile formulate în motivarea excepţiei vizează numai alin. 1 al aceluiaşi articol, care stabileşte sfera actelor procurorului împotriva cărora se poate face plângere la instanţa de judecată.Prin urmare, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe numai asupra constituţionalităţii dispoziţiilor alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu."Se susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 – Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 – Dreptul la apărare, în măsura în care închid calea persoanei, nemulţumită de soluţia dată plângerii sale de către procuror, de a se adresa justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală au fost supuse, în numeroase rânduri, controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, Decizia nr. 27 din 25 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005, şi Decizia nr. 328 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, Curtea a statuat că aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, pentru motivele acolo reţinute.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vasile Nistor în Dosarul nr. 8.458/2/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește