DECIZIE nr. 776 din 9 februarie 2011

privind recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal



Dosar nr. 2.251/33/2009Preşedinte: Carmen Frumuşelu – judecătorJoiţa Preda – judecătorFlorentina Preda Popescu – judecătorDaniela Tudor – magistrat-asistentLa data de 2 februarie 2011 s-a luat în examinare recursul formulat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, iar pronunţarea deciziei a fost amânată pentru data de 9 februarie 2011.CURTEA,asupra recursului de faţă,din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:I. Prima instanţă1. Soluţia pronunţatăPrin Sentinţa nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia Clubul Ecologic Transilvania în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în sensul că s-a dispus anularea lit. G pct. 9 din cap. II „Prelucrarea şi certificarea seminţelor” din cuprinsul anexei nr. 7 „Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de cereale în România” la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de cereale, aşa cum acest text a fost modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al M.A.P.D.R., ca nelegale, precum şi ale lit. G pct. 9 din cap. II „Prelucrarea şi certificarea seminţelor” din cuprinsul anexei nr. 7 „Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de oleaginoase şi textile în România” la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005, cu modificările şi completările ulterioare, text modificat prin Ordinul nr. 186 din 23 martie 2009 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, ca nelegale.2. Motivarea instanţei de fondPentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reţinut că reclamanta Clubul Ecologic Transilvania este o asociaţie neguvernamentală având ca scop promovarea principiilor dezvoltării rurale durabile, activităţile acesteia concentrându-se pe două ramuri principale: o campanie de prezentare a impactului organismelor modificate genetic asupra sănătăţii, mediului şi drepturilor micilor fermieri şi consumatorilor, precum şi o serie de proiecte de conservare şi de promovare a valorilor rurale, în special concentrate pe păstrarea în câmp a soiurilor tradiţionale.Din această perspectivă, reclamanta acţionează în interesul tuturor fermierilor şi producătorilor din domeniul agriculturii, care doresc să se păstreze posibilitatea reală de a alege între diferitele tipuri de agricultură, ca şi în numele consumatorilor ce au dreptul, de asemenea, de a alege, în cunoştinţă de cauză, alimente provenind din cele 3 tipuri de agricultură coexistente: ecologică, convenţională şi cuprinzând organisme modificate genetic.Instanţa de fond a reţinut că reclamanta, având drept temei legal prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004, a solicitat instanţei anularea unor texte cuprinse în actele normative precizate, respectiv lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1.262/2005 şi lit. G pct. 9 din cap. II din anexa nr. 7 la Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 1.264/2005, ca fiind neconforme cu dispoziţiile legale cuprinse în acte normative cu putere superioară.În concret, în cauza de faţă instanţa a reţinut că se are în vedere modul de reglementare a pragului minim peste care prezenţa într-un lot de seminţe a unor seminţe modificate genetic trebuie în mod obligatoriu semnalată pe etichetă.Evoluţia actelor normative cu incidenţă în această materie, din punct de vedere juridic, s-a succedat în timp după cum urmează:La data de 12 martie 2001, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au adoptat Directiva nr. 18/2001/CE privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei Consiliului nr. 90/220/CE.După aderarea României la Uniunea Europeană, la data de 23 mai 2007 s-a adoptat de către Guvern Ordonanţa de urgenţă nr. 43/2007, prin care a fost transpusă în dreptul intern al României Directiva nr. 18/2001/CE . Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlament prin Legea nr. 247/2009.La data de 23 martie 2009, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a adoptat ordinele nr. 186 şi 186, prin care a modificat ordinele nr. 1.262/2005 şi, respectiv, 1.264/2005, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale stabilind în privinţa seminţelor de cereale, respectiv în privinţa seminţelor de oleaginoase şi textile nivelul pragurilor sub care prezenţa unor seminţe modificate genetic nu este obligatoriu a fi semnalată pe etichetă, seminţele fiind certificate ca fiind nemodificate genetic (non-OMG).Potrivit art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009, sunt stabilite două condiţii ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a fi aplicabilă regula statuată în textul legal.Prima condiţie, cea de la lit. a), prevede că, pentru certificarea unui lot de seminţe ca fiind non-OMG, deşi contaminat cu un anumit procent de OMG, organismul modificat genetic detectat trebuie să fie autorizat. Cu alte cuvinte, detectarea într-un lot de seminţe de organisme modificate genetic neautorizate trebuie etichetată corespunzător alin. (1) al textului, respectiv lotul de seminţe contaminat cu OMG-uri neautorizate, indiferent de procentul de contaminare, nu poate fi certificat ca fiind non-OMG.Pornind de la cele statuate în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, instanţa a constatat că prevederile atacate din cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu textul legal arătat, deoarece nu s-a preluat condiţia ca organismele modificate genetic detectate într-un lot de seminţe să fie autorizate.Astfel, în forma prezentă a textelor normative atacate, pot fi certificate ca fiind non-OMG şi pot fi introduse pe piaţă loturi de seminţe în care au fost detectate organisme modificate genetic sub pragul stabilit, chiar dacă acestea ar fi neautorizate. Aspectul relevat are o foarte mare implicaţie practică deoarece consecinţa acestei reglementări este că, dată fiind posibilitatea de certificare a unor loturi de seminţe conţinând seminţe modificate genetic dintre cele neautorizate, există posibilitatea introducerii deliberate în mediu a unor organisme modificate genetic neautorizate, ceea ce contravine legislaţiei în materia organismelor modificate genetic, a căror introducere în mediu trebuie să fie autorizată în mod individual, înregistrată şi strict supravegheată.Instanţa de fond a reţinut că prevederile atacate din cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale sunt neconforme şi cu art. 21 din Directiva 18/2001/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001. Potrivit paragrafului 2 al art. 21, stabilirea pragurilor pentru introducerea pe piaţă, etichetarea şi ambalarea OMG-urilor nu este lăsată la latitudinea statelor membre, ci urmează a fi stabilită la nivel comunitar, în conformitate cu procedura menţionată. Deşi, până în prezent, nu au fost încă stabilite la nivelul UE pragurile pentru diferitele tipuri de seminţe, nu se justifică încălcarea prevederilor directivei printr-un act normativ naţional, aşa cum s-a întâmplat prin adoptarea celor două ordine atacate.De altfel, această încălcare a normelor comunitare a fost constatată şi de către Directoratul general pentru sănătate şi consumatori din cadrul Comisiei Uniunii Europene, în cuprinsul raportului final întocmit în urma misiunii de control desfăşurate în România din 2-6 martie 2009, pentru evaluarea sistemului oficial de control pentru hrană şi furaje, constând în produse din organisme modificate genetic (OMG) (f.41-47).Din chiar concluziile raportului final rezultă că întreaga legislaţie avută în vedere pentru scopul misiunii a fost transpusă, iar existenţa legislaţiei naţionale care stabileşte praguri de etichetare pentru prezenţa accidentală a OMG în seminţele non-OMG contravine prevederilor art. 21.2 din Directiva 18/2001/EC.Prima instanţă, comparând textul art. 21.2 din directivă cu textul art. 40 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, a concluzionat că modul de transpunere este defectuos, deoarece în textul comunitar se precizează imperativ că stabilirea pragurilor este de competenţa exclusivă a Uniunii Europene, urmând a fi respectată procedura comunitară indicată, în timp ce textul naţional rămâne ambiguu cât priveşte competenţa de a stabili pragurile, lăsând posibilitatea de a permite stabilirea acestora în cadrul reglementărilor naţionale, ceea ce contravine directivei CE.Instanţa a concluzionat că, în esenţă, se impune a se stabili prioritatea dreptului comunitar asupra dreptului naţional, ce funcţionează cu valoare de principiu.Nu în ultimul rând prevederile art. 45 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, aprobată prin Legea nr. 247/2009, precum şi ale art. 87 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, obligă pârâtul să ia toate măsurile pentru a menţine coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic şi ecologice. Aceasta înseamnă, printre altele, şi păstrarea purităţii adecvate a seminţelor certificate, în caz contrar însăşi existenţa oricărui alt tip de agricultură decât cel cu organisme modificate genetic fiind pusă în pericol.Pentru toate considerentele arătate, instanţa a admis acţiunea reclamantei, cum s-a arătat anterior.II. Instanţa de recurs1. Criticile recurentului-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării RuraleÎmpotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care a criticat-o pentru nelegalitate şi pentru netemeinicie, arătând că în mod greşit prima instanţă a anulat pct. 9 lit. G din cap. 2 al Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1.262/2005, modificat prin Ordinul nr. 185/2009 al aceleiaşi instituţii, precum şi lit. G pct. 9 din cap. 2 din anexa nr. 7 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1.264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009 emis de aceeaşi instituţie.Recurentul a susţinut că din cuprinsul cap. 2 din anexa nr. 7 la Ordinul nr. 1.262/2005 rezultă că dispoziţiile contestate de intimata-reclamantă se referă la prelucrarea şi certificarea seminţelor, privind numai seminţele destinate însămânţării, nepunându-se problema introducerii deliberate în mediu a organismelor modificate genetic neautorizate, fiind vorba de impurificările accidentale ale seminţelor cu organisme modificate genetic autorizate, care ar putea surveni pe parcursul proceselor de prelucrare şi condiţionare a acestora.S-a învederat că, prin raportare la această situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 40 alin. (3), şi nu ale alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, cum greşit a reţinut în instanţă.O altă critică vizează împrejurarea că în mod eronat s-a reţinut în sentinţa atacată că cele două ordine ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale sunt neconforme cu art. 21 din Directiva 18/2001/CE , încălcare constatată şi în raportul final întocmit de directorul general pentru sănătate şi consumatori în cadrul Comisiei Europene, în urma misiunii de control desfăşurate în România în perioada 2-6 martie 2009, din moment ce pragurile de impurificare admise prin ordinele nr. 185 şi nr. 186 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în 2009 au fost modificate tocmai ca urmare a solicitării formulate de experţii misiunii de evaluare menţionate anterior, ţinându-se cont de Recomandarea nr. 2 de la pct. 8 din Proiectul de raport al misiunii.A precizat recurentul că în luna iunie 2009 s-a primit de la Comisie evaluarea Food Veterinary Office a Planului de acţiune transmis de autorităţile competente din România, prin care reprezentanţii Comisiei UE s-au declarat satisfăcuţi de acţiunea realizată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale prin elaborarea celor două ordine, care nu contravin şi nu denaturează sensul şi scopul dispoziţiilor legale în aplicarea cărora au fost emise, solicitându-se admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii intimatei-reclamante ca nefondate.În temeiul art. 308 pct. 2 din Codul de procedură civilă, intimata Clubul Ecologic Transilvania a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.2. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursuluiAnalizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, ţinând cont de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea constată următoarele:a) Dispoziţii legale aplicabile … Directiva CE nr. 18 din 12 martie 2001Art. 21. – (1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că în toate stadiile introducerii pe piaţă, etichetarea şi ambalarea OMG-urilor introduse pe piaţă ca produse în sine sau componente ale altor produse sunt conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisă menţionată în art. 15(3), 17(5), 18(2) şi 19(3).(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor trebuie să se stabilească un prag minim sub care produsele respective nu trebuie etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. (1). … Nivelurile acestui prag se stabilesc în funcţie de produsul în cauză că, procedurii prevăzute în art. 30 (2).Art. 30. – (2)Dacă se face trimitere la prezentul alineat se aplică art. 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE , ţinându-se cont de dispoziţiile art. 8.Decizia CE nr. 468/1999Art. 5. – Comisia este asistată de un comitet de reglementare format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de reprezentantul Comisiei.Fără a aduce atingere art. 8, Comisia adoptă măsurile preconizate în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în lipsa acestuia, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care urmează a fi adoptate şi informează Parlamentul European.În cazul în care consideră că propunerea prezentată de Comisie în temeiul unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută în art. 351 din tratat depăşeşte competenţele de executare prevăzute în actul de bază, Parlamentul European informează Consiliul asupra poziţiei sale.Consiliul poate, atunci când este cazul, în conformitate cu o astfel de poziţie, să hotărască cu majoritate calificată cu privire la propunere într-un termen care poate fi stabilit în fiecare act de bază, dar care nu depăşeşte în niciun caz 3 luni de la data trimiterii de către Consiliu.În cazul în care în acest termen Consiliul a indicat cu majoritate calificată că se opune propunerii, Comisia o reexaminează. Comisia poate să prezinte Consiliului o propunere modificată, poate să retransmită propunerea sau poate să prezinte o propunere legislativă pe baza tratatului.În cazul în care, la expirarea acestui termen, Consiliul nu a adoptat măsurile de aplicare propuse şi nici nu şi-a exprimat opoziţia faţă de propunerea măsurilor de aplicare, acestea sunt adoptate de către Comisie.Art. 7. – Fiecare comitet adoptă propriul regulament de procedură la propunerea preşedintelui său pe baza unui regulament de procedură standard care se publică în Jurnalul oficial al Comunităţilor Europene.În măsura în care este necesar, comitetele existente îşi adaptează regulamentul de procedură la regulamentul de procedură standard.Art. 8. – În cazul în care Parlamentul European indică, printr-o rezoluţie motivată, că proiectul de măsuri de aplicare, a căror adoptare este preconizată şi care au fost prezentate unui comitet în temeiul unui act de bază adoptat conform art. 251 din tratat, ar depăşi competenţele de executare prevăzute de actul de bază, Comisia reexaminează proiectul de măsuri.Ţinând seama de rezoluţie şi cu respectarea termenelor pentru procedura în curs, Comisia poate prezenta comitetului un nou proiect de măsuri, poate continua procedura sau poate prezenta o propunere Parlamentului European şi Consiliului pe baza tratatului.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2009.Art. 40. Secţiunea a 9-aEtichetareaArt. 40. – (1) Notificatorul şi toţi operatorii implicaţi în activităţile reglementate de prezenta ordonanţă de urgenţă trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în toate stadiile introducerii pe piaţă, etichetarea şi ambalarea organismelor modificate genetic introduse pe piaţă, ca atare sau componente ale unor produse, corespund cerinţelor relevante specificate în autorizaţia prevăzută la art. 34, 37 şi în art. 38 şi sunt în conformitate cu legislaţia naţională şi comunitară.(2) Pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele de organisme modificate genetic, prezente accidental sau a căror prezenţă este inevitabilă din punct de vedere tehnic, se stabileşte un prag minim sub care aceste produse nu se etichetează, conform prevederilor alin. (1), astfel: … a) organismul modificat genetic în cauză trebuie să fie autorizat; … b) pragul se stabileşte în funcţie de produs, conform procedurii comunitare şi legislaţiei naţionale. … (3) Pentru produsele care urmează să se folosească direct pentru prelucrare, alin. (1) nu se aplică pentru urmele de organisme modificate genetic autorizate care nu depăşesc 0,9%, dacă se demonstrează că aceste urme sunt întâmplătoare sau inevitabile din punct de vedere tehnic şi în conformitate cu legislaţia naţională în vigoare şi că s-au luat toate măsurile pentru a evita prezenţa acestui organism modificat genetic. Praguri mai joase se stabilesc conform procedurii comunitare. … Art. 45 Secţiunea a 3-aPrezenţa accidentală a unui organism modificat geneticArt. 45. – Autorităţile publice centrale pentru siguranţa alimentelor, agricultură, protecţia consumatorilor şi fiecare operator din domeniu iau măsuri, potrivit competenţelor lor, pentru a evita prezenţa accidentală a organismelor modificate genetic în alte produse, conform prevederilor legislaţiei comunitare şi naţionale în vigoare, precum şi pe baza legislaţiei şi ghidurilor privind coexistenţa culturilor convenţionale, modificate genetic şi ecologice.Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 185 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale 1.262/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de cereale."În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de cereale în România", la capitolul II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberă (alogame) şi hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintă un procent de impurificare cu OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."Ordin Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 186 din 23 martie 2009 privind modificarea Ordinului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale 1.264/2005 pentru aprobarea Regulilor şi normelor tehnice privind producerea în vederea comercializării, controlul, certificarea calităţii şi comercializarea seminţelor de plante oleaginoase şi textile.În anexa nr. 7 "Cerinţe suplimentare sau mai stricte pentru producerea, certificarea şi comercializarea seminţelor de oleaginoase şi textile în România", la capitolul II "Prelucrarea şi certificarea seminţelor" litera G, punctul 9 va avea următorul cuprins:"9. Prezenţa seminţelor modificate genetic în partide/loturi de seminţe non-OGM se admite până la maximum 0,3% în urma testării în laborator, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor cu polenizare liberă (alogame) şi hibrizilor, respectiv 0,5% seminţe modificate genetic, în cazul soiurilor non-OGM aparţinând speciilor autopolenizate (autogame); seminţele care prezintă un procent de impurificare cu seminţe OGM mai mare de 0,3%, respectiv 0,5% nu se certifică."Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005, aprobată prin Legea nr. 265/2006Art. 87. – Autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale are următoarele atribuţii şi răspunderi:…………………………………………………………..g) aplică principiul coexistenţei culturilor de plante superioare modificate genetic cu celelalte culturi agricole. … b) Analiza motivelor de recurs … Prima instanţă a anulat dispoziţiile din ordinele nr. 185 şi 186/2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru modificarea ordinelor nr. 1.262 şi 1.264/2005 ale aceleiaşi instituţii, apreciind că acestea contravin prevederilor art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE din 12 martie 2001, în sensul că se creează posibilitatea utilizării unor seminţe de cereale sau plante textile şi oleaginoase care pot fi afectate de organisme modificate genetic neautorizate, iar pe de altă parte s-a stabilit un prag-limită al prezenţei organismelor modificate genetic în aceste seminţe, până la care nu este necesară etichetarea, însă această dispoziţie este, de asemenea, contrară prevederilor art. 21 pct. 2 din aceeaşi directivă, întrucât nu a fost stabilit, la nivelul UE un asemenea prag, care nu poate fi atestat unilateral de statul român, directiva menţionată anterior fiind transpusă în legislaţia internă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007.Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat aplicabil art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 şi nu alin. (3) al acestui text, cum este corect, fiind vorba de seminţe destinate numai operaţiunii de însămânţare.Susţinerile recurentei sunt nefondate, deoarece prima instanţă a analizat corect conformitatea ordinelor a căror anulare s-a solicitat cu actul normativ comunitar, respectiv art. 21 din Directiva nr. 18/2001/CE , considerând că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 nu a transpus corect prevederile acestei directive, iar dispoziţiile din ordinele a căror anulare s-a solicitat contravin directivei menţionate anterior.De altfel, atât art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007, cât şi art. 21 din Directiva 18/2001/CE prevăd obligaţia de a se lua de către statele membre şi de către operatorii implicaţi toate măsurile necesare pentru a se asigura ca în toate stadiile introducerii pe piaţă etichetarea şi ambalarea OMG-urilor intrate pe piaţă ca produse de sine stătătoare sau în compoziţia altor produse să fie conforme cu cerinţele relevante specificate în autorizaţia scrisă prevăzute de legislaţia specială.Art. 21 (2) din Directiva 18/2001/CE prevede că pentru produsele în cazul cărora nu se pot exclude urmele accidentale sau inevitabile din punct de vedere tehnic ale OMG-urilor, poate fi stabilit un prag minim sub care produsele respective nu sunt etichetate în conformitate cu dispoziţiile alin. 1, fiind considerate non-OMG, nivelurile acestui prag stabilindu-se în funcţie de produsul în cauză, potrivit procedurii prevăzute la art. 30 alin. 2 din directivă.Prima instanţă a constatat în mod corect că art. 40 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 corespunzător textului din directivă citat anterior prevede un prag minim al OMG autorizate de 0,9% în produsele ce urmează a se folosi direct pentru prelucrare, fără a fi exclusă posibilitatea stabilirii unor praguri mai joase ale prezenţei OMG-urilor, conform procedurii comunitare, fără a fi etichetate, însă prin cele două ordine în litigiu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale a stabilit pragurile de impurificare a seminţelor non-ONG cu OMG, deşi CE nu a stabilit asemenea praguri, astfel încât statul român, ca membru UE, era obligat să aştepte derularea procedurii legale a Comisiei prevăzută de art. 30, art. 5, 7 şi 8 din Directiva CE nr. 468/1999 şi nu să stabilească în mod unilateral asemenea praguri.Prin această modalitate de legiferare, prin cele două ordine contestate, care lasă loc posibilităţii prezenţei OMG neautorizate, contrar art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2007 şi art. 21 (1) din Directiva nr. 18/2001/CE , dar şi prin stabilirea unor praguri a prezenţei OMG în seminţele de cereale şi de plante oleaginoase şi textile, contrar procedurii de determinare a acestora, de către organismele UE competente, potrivit art. 30 din Directiva CE nr. 468/1999 s-au încălcat dispoziţiile legale emise de instituţiile UE, pe care statul român şi-a luat obligaţia să le respecte şi să le transpună direct în dreptul naţional, prin semnarea Tratatului de aderare la UE, în acest sens fiind şi prevederile art. 148 alin. (2) din Constituţia României.Susţinerile recurentului cum că pragurile stabilite prin cele două ordine criticate au fost agreate de oficialii UE sunt nedovedite, la dosar existând însă înscrisuri care probează concluziile negative ale misiunii de evaluarea FVO formată din experţi UE, din perioada 2-6 martie 2009, aşa cum rezultă din copia raportului întocmit de aceştia (f. 6,16 dosar fond), depus în traducere legalizată la filele 41-46 dosar fond.De altfel, cele două ordine emise cu încălcarea legislaţiei UE au fost deja abrogate de către recurentul-emitent: Ordinul nr. 1.262/2005, modificat prin Ordinul MAPDR nr. 185/2009, a fost abrogat la 30 iunie 2010 prin Ordinul nr. 149/2010, iar Ordinul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale nr. 1.264/2005, modificat prin Ordinul nr. 186/2009, a fost abrogat la aceeaşi dată prin Ordinul nr. 150/2010.3. Soluţia instanţei de recursConstatând că sentinţa atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul pârâtului ca nefondat.PENTRU ACESTE MOTIVEÎn numele legiiDECIDE:Respinge recursul formulat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale împotriva Sentinţei nr. 71 din 23 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj ca nefondat.Irevocabilă.Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2011.Judecător,Carmen FrumuşeluJudecător,Joiţa PredaJudecător,Florentina Preda PopescuMagistrat-asistent,Daniela Tudor–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește