DECIZIE nr. 775 din 20 septembrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr. 7.535/109/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece aceasta priveşte interpretarea şi aplicarea legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 29 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.535/109/2006, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bejinaru în cauza ce are ca obiect judecarea contestaţiei la executare formulată de autorul excepţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţia "precum şi orice alt incident ivit în cursul executări", cuprinsă în ultima teză a art. 461 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, contravine textelor constituţionale menţionate, deoarece nu nominalizează motivele ce pot fi luate în seamă de către instanţele de judecată pentru reducerea pedepsei în cazul condamnărilor definitive. Mai susţine că prevederile legale criticate permit instanţelor de judecată ca, atunci când sunt sesizate în baza art. 461 din Codul de procedură penală cu incidente medicale ivite în cursul executării pedepsei, să respingă contestaţiile la executare respective. Pentru acest motiv, se arată că persoanele care formulează contestaţie împotriva executării hotărârii penale, în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, sunt discriminate în comparaţie cu cele condamnate definitiv şi suferă de o boală care le pune în imposibilitate de a executa pedeapsa şi care pot amâna sau întrerupe executarea pedepsei, în baza art. 453, respectiv art. 455 din Codul de procedură penală.Tribunalul Argeş – Secţia penală apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Cu privire la critica reglementării finale a art. 461 lit. d) din cod, instanţa opinează că aceasta este neîntemeiată în condiţiile în care se referă la necesitatea unei noi reglementări.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 22, 34 şi 50 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate, nu au legătură cu textul de lege criticat.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale în măsura în care se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de norma legală. Totodată, apreciază că dispoziţiile legale respective nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se adresa justiţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: […] d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi ale art. 50 privind protecţia persoanelor cu handicap.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată următoarele:Art. 461 din Codul de procedură penală prevede, limitativ, cazurile în care se poate face contestaţie la executare, iar art. 453 şi 455 din Codul de procedură penală reglementează cazurile de amânare şi, respectiv, de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, şi anume: când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an sau când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.Rezultă că textele de lege menţionate reglementează situaţii deosebite în care s-ar putea afla persoanele condamnate. Or, aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, reglementarea în mod diferit a unor situaţii diferite nu înseamnă discriminare. De asemenea, faptul că ultima teză a art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, şi anume "precum şi orice alt incident ivit în cursul executării", nu nominalizează motivele ce pot fi luate în seamă de către instanţele de judecată pentru admiterea contestaţiei contra executării hotărârii penale nu creează discriminări şi nu restrânge accesul la justiţie al persoanelor interesate. Dimpotrivă, textele de lege menţionate asigură condamnaţilor posibilitatea de a se adresa justiţiei. De altfel, autorul excepţiei s-a şi adresat instanţei de judecată în temeiul art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, prilej cu care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate.Susţinerile autorului excepţiei că "în textul de lege criticat, respectiv art. 461 lit. d) din Codul de procedură penală, nu este expres prevăzut orice incident chiar şi de natură medicală", constituie aspecte legate de adoptarea legii, în conformitate cu art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală, iar nu de constituţionalitate.În consecinţă, invocarea încălcării art. 16 şi 21 din Constituţie privind egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie în situaţiile analizate este lipsită de temei.Referitor la criticile de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 22, 34 şi 50 din Constituţie, Curtea constată că, întrucât contestaţia la executare întemeiată pe dispoziţiile art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală vizează incidente ce s-ar putea ivi prin punerea în executare a hotărârii penale, dispoziţiile constituţionale privind dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, dreptul la ocrotirea sănătăţii şi, respectiv, protecţia persoanelor cu handicap nu sunt incidente în cauză.Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca în prezenta cauză. Astfel, prin deciziile nr. 77 din 8 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 23 februarie 2005, nr. 704 din 19 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 970 din 5 decembrie 2006 şi nr. 329 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 10 mai 2007, a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală. Cu acel prilej, a constatat că şi acestea sunt constituţionale, fiind în concordanţă cu prevederile art. 16 şi art. 21 din Constituţie.Soluţiile Curţii Constituţionale în cauzele respective, precum şi considerentele care au stat la baza lor îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 461 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Bejinaru în Dosarul nr. 7.535/109/2006 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 septembrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește