DECIZIE nr. 775 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ovidiu Ioan Ştef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de autorul excepţiei, prin care solicită acordarea unui nou termen în vederea angajării unui apărător.Reprezentantul Ministerului Public, învederând Curţii faptul că Încheierea de sesizare este din data de 5 ianuarie 2009, consideră că autorul excepţiei a beneficiat de un termen suficient pentru a-şi asigura apărarea şi solicită respingerea cererii.Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui nou termen, având în vedere termenul suficient scurs între data sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate şi termenul de judecată stabilit în faţa instanţei de contencios constituţional.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond reprezentantului Ministerului Public.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată în ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 95/2006, arătând că aceste texte de lege nu împiedică constituirea unor sisteme private de asigurări de sănătate, aşa cum susţine autorul excepţiei. În ceea ce priveşte restul textelor de lege criticate ca fiind neconstituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra constituţionalităţii prevederilor dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, or aceste texte de lege sunt fie abrogate, fie fac parte din alte acte normative decât legile sau ordonanţele.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.063/221/2008, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, ale art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate. Excepţia a fost ridicată de Ovidiu Ioan Ştef cu prilejul soluţionării unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 sunt contrare prevederilor art. 53, 56 şi 135 din Constituţie. Astfel, consideră că se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce nu se subordonează principiului economiei de piaţă de tip concurenţial. De asemenea, arată că asigurările de sănătate obligatorii nu se încadrează în cazurile excepţionale prevăzute de Constituţie care permit restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, respectiv libertatea comerţului. În plus, obligarea cetăţenilor la plata contribuţiei pentru asigurările publice de sănătate nu este justificată atât timp cât există şi alte pârghii şi surse pentru finanţarea acestora şi mai ales în condiţiile în care cetăţeanul beneficiază de o asigurare de sănătate privată. În acelaşi timp, nu este justificată această plată nici din perspectiva angajatorului, dacă acesta şi-a îndeplinit cu fonduri proprii obligaţiile privind controlul periodic, cele privind aplicarea măsurilor de igienă, dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare, precum şi cele privind vaccinarea şi profilaxia specifică impusă de riscurile de la locul de muncă. Având în vedere că dispoziţiile legale criticate au fost preluate în normele de aplicare a Legii nr. 95/2006, autorul excepţiei consideră că sunt neconstituţionale şi prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 617 din 13 august 2007, emis de către preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale. De asemenea, pentru motive identice, consideră că sunt neconstituţionale şi prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150 din 31 octombrie 2002, cât şi prevederile art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul nr. 221 din 4 noiembrie 2005, emis de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate.Judecătoria Deva consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât autorul acesteia propune, în realitate, o altă interpretare a textelor de lege criticate, în sensul pe care îl doreşte, ceea ce, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 excedează competenţei Curţii Constituţionale.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6): "(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii şi funcţionează ca un sistem unitar, iar obiectivele menţionate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:[…]e) participarea obligatorie la plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; […] … (6) Asigurarea voluntară de sănătate nu exclude obligaţia de a plăti contribuţia pentru asigurarea socială de sănătate."; … – Art. 211 alin. (1) teza întâi: "(1) Sunt asiguraţi, potrivit prezentei legi, toţi cetăţenii români cu domiciliul în ţară, precum şi cetăţenii străini şi apatrizii care au solicitat şi obţinut prelungirea dreptului de şedere temporară sau au domiciliul în România şi fac dovada plăţii contribuţiei la fond, în condiţiile prezentei legi. […]";– Art. 213 alin. (2) şi (4): "(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situaţii, pe durata acesteia, cu plata contribuţiei din alte surse, în condiţiile prezentei legi:a) abrogat; … b) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale; … c) se află în concediu pentru creşterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani şi în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani; … d) execută o pedeapsă privativă de libertate sau se află în arest preventiv; … e) persoanele care beneficiază de indemnizaţie de şomaj; … f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane şi se află în timpul procedurilor necesare stabilirii identităţii; … g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările şi completările ulterioare; … h) pensionarii, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit; … i) persoanele care se află în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se află în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri; … j) personalul monahal al cultelor recunoscute, dacă nu realizează venituri din muncă, pensie sau din alte surse, pe baza listelor nominale comunicate trimestrial Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate de către Ministerul Culturii şi Cultelor, la propunerea unităţilor centrale de cult.[…] … (4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia să se asigure în condiţiile art. 211 şi să plătească contribuţia la asigurările sociale de sănătate în condiţiile prezentei legi."; … – Art. 257 alin. (1): "(1) Persoana asigurată are obligaţia plăţii unei contribuţii băneşti lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepţia persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).";– Art. 258 alin. (1) şi (4): "(1) Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea asiguraţii au obligaţia să calculeze şi să vireze la fond o contribuţie de 7% asupra fondului de salarii, datorată pentru asigurarea sănătăţii personalului din unitatea respectivă.[…](4) Pentru perioada în care angajatorii suportă indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, aceştia au obligaţia de a plăti contribuţia de 7% raportată la fondul de salarii, pentru salariaţii aflaţi în această situaţie."; … – Art. 259 alin. (1) şi (2): "(1) Pentru beneficiarii indemnizaţiei de şomaj contribuţia se calculează şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi.(2) Pentru pensionari contribuţia datorată de aceştia se aplică numai la veniturile din pensiile care depăşesc limita supusă impozitului pe venit, se calculează pentru diferenţa între cuantumul pensiei şi această limită şi se virează odată cu plata drepturilor băneşti asupra cărora se calculează de către cei care efectuează plata acestor drepturi." … De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 24 septembrie 2007, prevederile art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002 şi abrogată prin Legea nr. 95/2006, precum şi prevederile art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.064 din 28 noiembrie 2005 şi abrogat prin Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de sănătate.Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 56 privind contribuţiile financiare şi art. 135 referitor la economie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617/2007, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221/2005, Curtea constată că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl pot constitui doar dispoziţiile „dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare”. Aşa fiind, dispoziţiile unui ordin al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ori prevederile unei ordonanţe de urgenţă care nu mai este în vigoare nu pot fi supuse controlului de neconstituţionalitate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a acestor texte de lege este inadmisibilă.În continuare, analizând critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei se îndreaptă împotriva obligaţiei de a contribui la sistemul public de asigurări sociale de sănătate, susţinându-se că astfel se instituie un monopol al statului în domeniul asigurărilor de sănătate, ceea ce aduce atingere liberei concurenţe şi libertăţii comerţului. De asemenea, autorul excepţiei consideră că, în condiţiile contribuţiei la un sistem de asigurări de sănătate privat, obligaţia contribuţiei la sistemul public nu se mai încadrează în limitele unei juste aşezări a sarcinilor fiscale.Faţă de acestea, Curtea reţine că astfel de critici privind obligaţia contribuţiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate au mai fost formulate cu privire la dispoziţiile Legii nr. 95/2006, Curtea reţinând prin decizii precum Decizia nr. 934 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, că obligativitatea asigurării şi a contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de sănătate trebuie analizată în legătură cu un alt principiu ce stă la baza acestui sistem, anume cel al solidarităţii. Astfel, datorită solidarităţii celor care contribuie, acest sistem îşi poate realiza obiectivul principal, respectiv cel de a asigura un minimum de asistenţă medicală pentru populaţie, inclusiv pentru acele categorii de persoane care se află în imposibilitatea de a contribui la constituirea fondurilor de asigurări de sănătate. Ca urmare, aceste dispoziţii de lege reprezintă, de fapt, o expresie a prevederilor constituţionale care reglementează ocrotirea sănătăţii şi a celor care consacră obligaţia statului de a asigura protecţia socială a cetăţenilor.În lumina acestor considerente, este evident că obligaţia contribuţiei la sistemul de asigurări sociale de sănătate nu poate dobândi semnificaţia unei aşezări injuste a sarcinilor fiscale atât timp cât, pe de o parte, instituirea acestei obligaţii are o justificare constituţională, iar, pe de altă parte, ea se aplică tuturor persoanelor prevăzute de norma de lege, fără privilegii ori discriminări.În acelaşi timp, Curtea apreciază că nu poate fi reţinută nici critica de neconstituţionalitate raportată la art. 135 din Constituţie de vreme ce însăşi Legea nr. 95/2006, în art. 208, consacră posibilitatea instituirii altor forme de asigurări sociale de sănătate complementare sau suplimentare faţă de sistemul de asigurări sociale de sănătate. Trebuie înţeles totuşi că aceste forme de asigurări de sănătate nu duc la excluderea obligaţiei de a contribui la sistemul de asigurări sociale de sănătate, tocmai în considerarea celor învederate mai sus, privind obligaţia statului de a asigura ocrotirea sănătăţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2, 3, 5, 6, 7, 9 şi 17 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 617 din 13 august 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calităţii de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuţiei, precum şi pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, ale art. 1 alin. (2) lit. d), art. 4 alin. (1) teza a doua şi art. 51 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate şi ale art. 2, 6 şi 7 din anexa nr. 1 la Ordinul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 221 din 4 noiembrie 2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contribuţia de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Ovidiu Ioan Ştef în Dosarul nr. 4.063/221/2008 al Judecătoriei Deva.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 alin. (3) lit. e) şi alin. (6), art. 211 alin. (1) teza întâi, art. 213 alin. (2) şi (4), art. 257 alin. (1), art. 258 alin. (1) şi (4) şi art. 259 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește