DECIZIE nr. 774 din 16 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi care face obiectul Dosarului nr. 2.423D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul Curţii nr. 2.861D/2010, care are ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Critica a fost formulată de Societatea Comercială „Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele mai sus menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.861D/2010 la Dosarul nr. 2.423D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.200/118/2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia într-un dosar având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ fiscal.Prin Încheierea din 7 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 301/42/2010, Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzău într-un dosar având ca obiect o acţiune în anularea unui act administrativ fiscal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează că modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal reglementată de art. 44 alin. (2) lit. d) şi alin. (3) din Codul de procedură fiscală este exclusiv alternativă celorlalte modalităţi prevăzute de art. 44 alin. (2) lit. a), b) şi c), şi nu subsecventă acestora, organul administrativ fiscal având dreptul de a alege varianta de comunicare în mod discreţionar, fără a respecta o anumită ordine.Modalitatea de comunicare a actului prin publicitate, astfel cum este reglementată de art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, respectiv prin afişarea la uşa organului fiscal emitent şi prin publicarea pe internet a unui anunţ cu privire la emiterea actului pe numele contribuabilului, îngrădeşte dreptul acestuia de a se adresa justiţiei, drept consacrat de art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, întrucât nu oricine are acces la internet şi posibilitatea de a se deplasa la sediul organului fiscal pentru a vedea dacă s-a publicat sau s-a afişat vreo decizie emisă împotriva sa.De asemenea, autorii excepţiei susţin că prevederile legale criticate îngrădesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, deoarece modalitatea de comunicare, astfel cum este prevăzută de norma legală criticată, nu este de natură să conducă la o cunoaştere efectivă de către contribuabil a conţinutului actului administrativ fiscal.Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale prin publicitate, respectiv prin afişare la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, este doar una din posibilităţile de aducere la cunoştinţa contribuabilului a actului emis în sarcina sa. O astfel de modalitate de comunicare se realizează atunci când se constată lipsa de la domiciliu a destinatarului, fiind o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor întocmite de organele fiscale, iar prin contestaţia administrativă fiscală care se formulează potrivit art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală contribuabilul interesat are posibilitatea să îşi formuleze toate apărările necesare, astfel că atât accesul liber la justiţie, cât şi garantarea dreptului la apărare sunt asigurate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 44 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, texte de lege care au următorul conţinut: „(2) Actul administrativ fiscal se comunică după cum urmează:a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent şi primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; … b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; … c) prin poştă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum şi prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal şi confirmarea primirii acestuia; … d) prin publicitate. … (3) Comunicarea prin publicitate se face prin afişarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina de internet a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a unui anunţ în care se menţionează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afişarea se face, concomitent, la sediul acestora şi pe pagina de internet a autorităţii administraţiei publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului judeţean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afişării anunţului." … În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 11 alin. (2) şi (3) – Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare, art. 31 alin. (2) – Dreptul la informaţie şi în art. 52 alin. (1) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.De asemenea, sunt considerate a fi încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 2 pct. 1 şi art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii acestora, prin raportare la aceleiaşi prevederi constituţionale invocate şi în cauza de faţă, prin Decizia nr. 193 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 16 martie 2009. Cu acel prilej Curtea a reţinut că actul administrativ fiscal se comunică „la domiciliul fiscal al contribuabilului, domiciliu declarat de contribuabilul persoană fizică sau juridică străină la înregistrarea ca plătitor de taxe şi impozite, sau există posibilitatea de a se face şi la adresa unde acesta locuieşte în mod efectiv. Mai mult, Curtea observă că, în cazul străinului, această adresă este cea de reşedinţă, consemnată ca atare în permisul de şedere eliberat de autorităţile române. În aceste condiţii, Curtea Constituţională nu poate reţine nicio contrarietate între textul criticat şi prevederile constituţionale şi convenţionale invocate”.Referitor la excepţia de neconstituţionalitate care are ca obiect dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, în jurisprudenţa sa, concretizată prin Decizia nr. 667 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 26 iunie 2009, şi prin Decizia nr. 891 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, Curtea a reţinut, în mod judicios, că aceste prevederi, care consacră posibilitatea realizării comunicării prin publicitate, reglementează o modalitate ultimă şi subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalităţi de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Curtea a observat cu acele prilejuri că este apanajul exclusiv al instanţelor judecătoreşti constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative.Cu toate că puterea de lucru judecat ce însoţeşte actele jurisdicţionale, deci şi deciziile Curţii Constituţionale, se ataşează nu numai dispozitivului, ci şi considerentelor pe care acesta se sprijină, Curtea a observat că ridicarea ulterioară a unor excepţii de neconstituţionalitate pentru motive deja lămurite în jurisprudenţa sa tinde la înfrângerea caracterului general obligatoriu al deciziei Curţii Constituţionale, care se ataşează inclusiv deciziilor prin care se constată constituţionalitatea legilor sau a ordonanţelor ori a unor dispoziţii din acestea. Indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, menţinându-se astfel prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, atât instanţele judecătoreşti, cât şi organele administrative trebuie să se conformeze deciziei Curţii şi să o aplice ca atare.Prin urmare, "pentru a da o forţă sporită deciziei şi fără a marca o reconsiderare a jurisprudenţei sale", Curtea, prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, încă nepublicată la data pronunţării prezentei decizii, a constatat neconstituţionalitatea oricărei alte interpretări pe care practica administrativă sau judecătorească ar putea să o atribuie textelor legale criticate faţă de cea consacrată în prealabil prin deciziile Curţii Constituţionale menţionate mai sus. Admiţând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităţilor de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeaşi ordonanţă.Faţă de această situaţie, devin aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) şi (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale. Constatând însă că această cauză de inadmisibilitate a survenit după sesizarea instanţei constituţionale, Curtea urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 44 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Anca Irina” – S.A. din Venus – Mangalia în Dosarul nr. 3.200/118/2008 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal şi de Societatea Comercială „Hermes Trade Operator” – S.R.L. din Buzău în Dosarul nr. 301/42/2010 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește