DECIZIE nr. 773 din 12 mai 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Victra” – S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ-fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că, după cum rezultă din motivare, autorul acesteia urmăreşte, în realitate, modificarea textelor de lege criticate, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.932/90/2008, Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ-fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Victra” – S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în cadrul procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 din aceeaşi lege, care definesc insolvenţa, instituie posibilitatea oricărui pretins creditor să formuleze o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva oricărui aşa-zis debitor, posibilitate ce conduce, în practică, la o serie de abuzuri. Astfel, consideră că art. 31 ar trebui să prevadă cerinţa dovedirii creanţei printr-un titlu executoriu şi a existenţei menţiunii că, înainte de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, creditorul s-a adresat executorului judecătoresc în vederea executării silite, iar în urma acestui demers, debitorul nu are posibilitatea de a acoperi acel pasiv. În lipsa acestor prevederi, textul de lege criticat este discriminatoriu, afectând pe debitor în cazul introducerii unor cereri făcute cu rea-credinţă de deschidere a procedurii insolvenţei. Astfel, până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva deciziei de deschidere a procedurii insolvenţei, ceilalţi creditori se vor înscrie la masa credală, ceea ce va conduce realmente la intrarea în faliment a comerciantului. Prin urmare, consideră că art. 31 din Legea nr. 85/2006 „trebuie să fie modificat în sensul de a deveni mult mai restrictiv”.Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ-fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale şi invocă în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 113/2009, nr. 1.144/2008 şi nr. 659/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006.Textele de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 3: "1. insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile:a) insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori; … b) insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei;"; … – Art. 31: "(3) Dacă între momentul înregistrării cererii de către un creditor şi cel al judecării acestei cereri sunt formulate cereri de către alţi creditori împotriva aceluiaşi debitor, tribunalul va verifica, din oficiu, la data înregistrării, existenţa dosarului pe rol, va dispune conexarea acestora şi va stabili îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) referitoare la cuantumul minim al creanţelor, în raport cu valoarea însumată a creanţelor tuturor creditorilor care au formulat cereri şi cu respectarea valorii-prag prevăzute de prezenta lege."Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege sunt contrare prevederilor art. 16, 21 şi 44 din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei susţine că debitorii sunt defavorizaţi, întrucât deschiderea procedurii insolvenţei în condiţiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 85/2006 ar putea să-i supună pe aceştia unor abuzuri.Or, faţă de acestea, se reţine că principiul egalităţii are în vedere aplicarea unui regim juridic egal pentru persoane aflate în situaţii egale. În speţă însă, autorul excepţiei nu indică în raport cu care alte persoane, aflate în situaţii identice cu a sa, se creează tratamentul juridic diferenţiat, motiv pentru care dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu sunt incidente.Apoi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea observă că prevederile de lege criticate nu împiedică nici pe debitor, nici pe creditor să se adreseze justiţiei pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime şi nici nu aduce atingere posibilităţii acestora de a-şi formula apărări în conformitate cu cerinţele unui proces echitabil. Din contră, art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 consacră rolul activ al judecătorului care trebuie să vegheze la îndeplinirea condiţiilor legale ale cererii de declanşare a procedurii insolvenţei.În sfârşit, în ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, Curtea constată că acestea au constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate. Cu titlu de exemplu poate fi amintită Decizia nr. 805 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 995 din 13 decembrie 2006, prin care s-a statuat că: „dreptul formulării cererii introductive pentru declanşarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este condiţionat de caracterul creanţelor şi de cuantumul minim al acestora, pentru a împiedica abuzul de drept prin formularea unor cereri, în cadrul procedurii speciale, pentru orice creanţă şi indiferent de valoare”.De asemenea, Curtea a reţinut că "procedura prevăzută de textul de lege criticat a fost instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce-l priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici".Aşa fiind, Curtea a reţinut că dreptul de proprietate privată, prevăzut de art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi şi de art. 136 alin. (5) din Constituţie, nu este încălcat prin dispoziţiile de lege criticate.Curtea constată însă că, în speţă, criticile de neconstituţionalitate sunt însoţite de solicitarea ca prevederile de lege criticate să fie modificate "în sensul de a deveni mult mai restrictive".Având în vedere această solicitare, precum şi dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 pct. 1 şi art. 31 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Victra” – S.R.L. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 2.932/90/2008 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește