DECIZIE nr. 77 din 6 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „UAMT” – S.A. din Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000 al Judecătoriei Oradea.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, şi ca fiind nefondata, în ceea ce priveşte celelalte prevederi ale legii. Se arata ca dispoziţiile din lege care se referă la procedura prealabilă în faţa organelor financiare au mai fost examinate de Curtea Constituţională, constatandu-se neconstituţionalitatea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 9.958/R/2000, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „UAMT” – S.A. din Oradea într-o cauza având ca obiect contestarea de către aceasta societate comercială a legalităţii şi temeiniciei unui proces-verbal încheiat în temeiul Legii nr. 105/1997 de Administraţia financiară Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca, potrivit art. 1 din Legea nr. 105/1997, contestatorii sunt obligaţi să se adreseze altor instituţii decât instanţele judecătoreşti pentru soluţionarea plangerilor formulate împotriva actelor emise de instituţiile financiare, ceea ce contravine prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, privind accesul liber la justiţie; or, soluţionarea obiectiunilor privind forma actului care se ataca nu trebuie să fie de competenţa instituţiei emitente a actului.Judecătoria Oradea apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 este neîntemeiată, deoarece prevederile acesteia nu contravin art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. Se mai arata ca, astfel cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului accesului liber la justiţie atâta timp cat decizia organului administrativ poate fi atacată la instanţa judecătorească; or, art. 9 din Legea nr. 105/1997 prevede că împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune la instanţa judecătorească.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca dispoziţiile Legii nr. 105/1997, care instituie o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă, nu contravin principiului accesului liber la justiţie, iar art. 9 din lege cuprinde prevederi exprese referitoare la posibilitatea contestarii deciziei administrative la instanţa judecătorească. Se mai arata ca în mod constant Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că procedurile administrativ-jurisdicţionale sunt legitime atâta vreme cat nu este îngrădit dreptul de acces la justiţie (de exemplu, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, şi prin Decizia nr. 19/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 15 aprilie 1999).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este invocată de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999. În esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea potrivit căreia procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă, instituită prin prevederile Legii nr. 105/1997, încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, conform cărora: „(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Curtea constata ca dispoziţiile referitoare la procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor formulate de contestatori împotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor sunt cuprinse în art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999.În legătură cu aceste texte de lege, ulterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul prezentului dosar, Curtea Constituţională s-a pronunţat într-o alta cauza prin Decizia nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000. Prin acea decizie Curtea a statuat ca prevederile art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, care reglementează procedura prealabilă administrativ-jurisdicţională în faţa organelor din sistemul financiar, sunt neconstituţionale întrucât contravin art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text ce se referă la dreptul oricărei persoane la un „proces echitabil”, care să se desfăşoare într-un „termen rezonabil”. Cu acel prilej s-a mai reţinut, în esenta, ca, deşi – în sine – procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă nu este în contradictie cu exigenţele convenţiei, totuşi, prin modul în care era reglementată de textele criticate, aceasta procedura „împiedica desfăşurarea unui «proces echitabil», întrucât sunt stabilite trei faze intermediare similare”. Ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 208 din 25 octombrie 2000 a fost adoptată Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 13 din 26 ianuarie 2001 privind soluţionarea contestaţiilor împotriva măsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 6 februarie 2001. Potrivit art. 16 din ordonanţa, pe data intrării sale în vigoare se abroga Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, cu modificările ulterioare.Asa fiind, rezultă ca, în temeiul dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora aceasta „[…] decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei”, dispoziţii coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, care prevăd ca „[…] excepţia este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1) […]”, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 105/1997, cu care Curtea a fost sesizată prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000, urmează să fie respinsă, ca devenită inadmisibila.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată, excepţie ridicată de Societatea Comercială „UAMT”-S.A. din Oradea în Dosarul nr. 9.958/R/2000 al Judecătoriei Oradea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu────────────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește